Călătoriile celor trei roșii

Nu stiu care a fost planul, ideea de la care a pornit Saptamana Altfel, dar cumva nu cred ca e cel la care s-a ajuns in prezent, cel putin in multe scoli si clase.  Conceptul mie imi place foarte mult.  Ma gandeam ca in Saptamana Altfel copiii se vor intalni cu metode mai putin obisnuite de predare, alternative cum ar veni, ca vor face experimente poate, vor face ora de pictura de muzeu de exemplu si aia de romana la o biblioteca sau librarie, ca s-ar putea intalni cu un scriitor, sa le spuna cum e sa scrii o carte, sau un arhitect, sa le arate la ce poate folosi mizeria aia de matematica de la teme.... Ca ar putea vizita un laborator sau un centru de cercetari si sa discute despre fizica si chimie aplicata la viata reala.. Sau, ar putea macar sa fie profesori pentru o zi, sa predea de exemplu o ora la clase mai mici. Sa mearga la o gradinita si sa citeasca povesti unora mai mici. Nush, ma aberez, dar idei sunt.  Anyway, ma gandeam ca Saptamana Altfel inseamna ...

Astazi este ZIua Internationala a Cartii pentru Copii. ASa ca m-am gandit ca este un moment bun sa mai fac un update cu ce a mai citit Andreea in ultima vreme si i-a placut. Asta pentru ca are si carti pe care le incepe si le abandoneaza sau se lalaie asa mult la ele ca ii sugerez eu sa le lase balta daca nu ii plac prea mult. Nefiind inca vorba de carti "obligatorii" pentru scoala, are libertate mai mare la ce citeste si la ce renunta. Cumva, citeste mai putin decat in alti ani...POate si pentru ca are si mai multe teme si seara ori nu mai are chef de citit, ori vrea sa stea mai mult cu noi la povesti. Ca regula, citeste un pic aproape in fiecare seara, in asa fel incat sa aiba timp si de mancat si de stat cu noi si de spalat..totul pana la ora 9. (sursa:  House of Bots ) Revenind la ce a citit, am descoperit recent seria  Gregor pamanteanul (Cronici din subpamant), doua carti scrise de Suzanne Collins, cea care a scris si HUnger Games. Este povestea unui baiat ca...

Odata cu venirea primaverii, Andreea a redescoperit o pasiune mai veche: desenul. Cand era mica, isi lua dupa ea(sau ii luam eu:d) tot felul de caiete si creioane, ca sa aiba activitate la restaurant sau prin alte locuri unde astepti lucruri. Asta a mers pana pe la 5 a ani cred cand nu a mai avut chef de desen. Apoi, pe la 7 ani a zis ca vrea curs de desen, dar in final cursul de desen s-a dovedit a fi mai mult de pictura si a renuntat la el. Si la desen. Mai facea una alta pe caiet, dar nu cu mare chef. Apoi s-a uitat la Harry Potter si a inceput sa il deseneze. Si la Stapanul Inelelor si il desena pe Legolas. Apoi la niste desene cu dragoni si desena dragoni. In iarna devenise semi-obsedata de ceva desene japoneze cu Printul Dragon si imediat au aparut prin casa poze cu Reyla, personajul principal.. Saptamana trecuta si-a facut un sketch book si tot deseneaza in el diverse. Mai ales ochi. Si anime. Si niste modele de vaci stilizate...I kind of like them:)

Cum a venit primavara, cum a reinceput agitatia cu inscrierile la scoala. Care mai de care mai agitat, mai dilematic, mai cu o mutatie pe buletin, mai cu o "intrare" la diverse directoare. E sezonul de cautare a scolii ideale, a invatatoarei perfecte, aia care e si blanda si creativa si insistenta si indulgenta, si cu teme si fara teme.. Din aceasta nebunie, unele scoli sunt aproape goale, altele s-au umflat ca niste dovleci si nu mai ai loc sa te misti prin clase de cate scaune au adus. De la 25 de elevi in clasa, cat zice legea ca ar trebui sa fie, scolile vanate din Bucuresti au ajuns sa aiba 30-35 , in care 30 e  varianta aia fericita si foarte rara.  Intr-o clasa cu 32-35 de copii e greu sa ai timp de fiecare, sa il cunosti cu adevarat, sa te asiguri ca au inteles tot ce predai tu pe tabla si sa gestionezi corect toate problemele aparute. Intr-o clasa cu 20 si ceva de baieti se tipa mult, apar si conflicte, apar si nemultumiri. Materia e multa, timpul limitat, copii...

O sa povestesc un pic cum am trecut noi prin perioada cu probleme de burta a Andreei, probleme care se cheama pe fisa ei gastrita cronica. Povestea este doar a noastra si nu vreau sa fie considerata o generalizare.  Dar poate ajuta perspectiva oferita de noi si in alte cazuri similare. Eu de exemplu am avut o mare problema cu faptul ca nu am gasit nicaieri experiente similare sau macar apropiate, desi inclin sa cred ca au mai trecut si alti copii prin necazuri de genul asta.  So, sa incep. Mentionez de la inceput ca nu stim nici cand a pornit exact problema, nici de ce. Atunci cand am ajuns cu investigatiile la endoscopie, in decembrie, lucrurile era destul de avansate si de aceea si greu de rezolvat. De-a lungul anilor Andreea nu a avut deloc probleme cu burta, asa ca toata povestea ne-a gasit nepregatiti.  Probabil din acest motiv cea mai enervanta intrebare pe care am tot primit-o in ultimele luni a fost "dar...de la ce...? Are doar 9 ani...".  A fost cev...

- pentru ca pe Valea Prahovei ai vreo 4 partii la Sinaia, 1 la Busteni si 2 la Azuga, iar in Austria ai zeci de partii intinse pe versantii unei vai. - pentru ca la Sinaia inca nu ai o cartela unica pentru toate instalatiile de cablu, iar in Austria ai acces la sute de km de partii si zeci de instalatii de cablu, din 3-4-10 statiuni, cu acelasi ski pass. - pentru ca pe partiile din Romania nu ai toalete, iar cele 2-3 locuri unde poti manca sunt super aglomerate si servesc practic doar cartofi prajiti cu ceafa, iar in Austria ai cate o cabana la fiecare intersectie de trasee, partii, telescaune, unde poti manca orice, de la supe la paste, salate, carne, cartofi, strudel, clatite, bere, vin, suc, cafea, apa...Iar toaletele sunt curate si miros frumos. Si au apa calda:D  - pentru ca la Sinaia dureaza 5 minute sa cobori partia si minim 20 de minute sa urci inapoi in telescaun, pentru ca e coada, iar in Austria poti lega 4-5 partii si apoi sa urci pana in varf fara probleme, ia...

Intr-o zi, curand sper, o sa imi iau inima in piept sa povestesc cum am trecut noi prin noiembrie, decembrie si chiar si ianuarie, cu multe emotii, nervi, frustrari, kilograme pierdute si nopti nedormite. Dar deocamdata o sa sar peste lunile astea si o sa ma bucur de acest inceput mai linistit de februarie. Si de abia terminata vacanta la schi:). De cand avea Andreea vreo 6 ani ne-am facut obiceiul ca vacanta din februarie sa o petrecem la schi, in alte destinatii decat Sinaia sau Azuga, pe care le bifam in weekenduri. Anul acesta am decis sa revenim in Austria si sa mai economisim oarecum din bani, facand drumul cu masina si carand schiurile proprii. Si asa am ajuns in zona Schladming-Dachstein , undeva la sud de Salzburg, la vreo 17 ore de Bucuresti. De ce am ales Austria si nu Valea Prahovei.. . aici  Drumul l-am impartit in doua zile, cu o prima oprire pe langa Budapesta, in zona Budaors , pe care o recomand ca varianta de tranzit, fiind chiar langa autostrada. ...

Am tot ezitat sa povestesc aici ce intamplare ni se intampla, sperand ca lucrurile vor trece si voi putea scrie o poveste care sa includa si finalul fericit. Dar deocamdata suntem inca in plina desfasurare a actiunii si cred ca mai e pana la sfarsitul ei.. Undeva pe la mijlocul lui octombrie, Andreea a avut niste rosu in gat, urmat de usoare dureri de burta. Am tratat problema lejer, cu niste nurofen, pastile de gat si mancare de regim. Dar...doua luni mai tarziu suntem tot acolo. Nu cu gatul, ci cu burta. In fiecare zi ii e rau, o doare burta sau ambele. La un moment dat o durea si capul, dar momentan asta pare sa fi trecut. Dupa vizite la doctori si zeci de analize, singurul diagnostic deocamdata este gastroduodenita. Pentru chestia asta a primit un pumn de pastile (debridat, espumisan, maalox, colebil) sa le ia o luna si recomandarea ”sa manance orice, dar sanatos”...Dupa doua saptamani de tratament, suntem tot acolo. Pentru ca parte cu ”mancati orice” nu pare sa functionez...

In minivacanta asta de toamna a picei, am plecat 4 zile la Valencia.De fapt, au fost doar 2 zile acolo ca alte doua le-am petrecut pe drum. Auzisem de Valencia ca e un oras frumos si calduros, dar partea a doua nu pot sa zic ca s-a dovedit chiar asa, caci Spania tocmai trece printr-un val de frig neobisnuit la ei.  Dar asta nu ne-a oprit sa vizitam 2 zile cat am putut mai mult, mai ales ca nu a plouat. Si mai ales animale.  Valencia mi se pare o destinatie minunata pentru toata lumea, inclusiv pentru copii. Are doua zone dedicate animalelor, un Bioparc absolut spectaculos, cu tot felul de jivine din Africa si alte continente, si un Oceanograf unde poti vedea cam toti pestii posibili, minus balene gigant. Daaar au belugi, niste delfini albi atat de frumosi ca nu imi venea sa mai plec de la geamul lor.  (vedere de pe balcon: unul din cele doua turnuri ale orasului) si celalalt:   (Turia )   (Bioparc) Orasul Stii...