Călătoriile celor trei roșii

Ma uitam azi pe aici si am remarcat ca ultima postare e din decembrie 2021. Pff...ce vremuri:)) Intre timp, pandemia a fost declarata aproape gata, cel putin in Europa, caci ultima varianta de virus, Omicron, s-a dovedit mai usor de dus si lucrurile s-au asezat pe un fagas mai linistit. Pe 8 martie am iesit oficial din starea de alerta si odata cu ea au fost eliminate toate restrictiile. Fara masti, fara limite orare la restaurante, liber la cluburi si petreceri, fara certificate de vaccinare si plf. Am revenit practic in 2019. Evident cazuri mai sunt si se recomanda prudenta, iar ala scoala inca se sta cu masca, dar macar simti ca se apropie un final.  Momentul a trecut insa usor neobservat si oricum foarte putin sarbatorit pentru ca intre timp se intampla un razboi in Ucraina. Rusia a invadat pe la mijloc de februarie si de atunci stam usor pe ace. Ce se intampla la vecini e teribil de trist si, indiferent cum se va termina si ce va spune istoria despre aceste zile, ce traiesc oa...

Mai e un pic din 2021 si acusica se face 2022. Nu imi plac listele (de fapt imi plac unele, un pic), nu am stiut niciodata sa traiesc dupa rezolutii si nici nu vreau sa asez pe coloane ce a fost bine sau rau in ceva. Dar totusi nu as vrea sa treaca anul asta fara sa adun cateva ganduri intr-un loc, ca sa nu uit la batranete cum am trecut prin aceasta etapa. 2021, ca si 2020, a fost un an neobisnuit. Desi la final de 2020 ne imaginam ca viata revine la normal, 2021 a avut alte idei. Pandemia a continuat, in valuri si variante. Uneori a fost mai bine, alteori mai rau. Anul se termina intr-o acalmie bizara si habar n-am ce va aduce 2022. Probabil pandemia va mai continua o vreme si nu stiu cand vom putea spune pe bune "hai frate ca s-a terminat!". Dincolo de emotii si griji, ultimii doi ani au fost insa blanzi cu noi. Oamenii dragi ne sunt alaturi, covidul nu ne-a ocolit, dar am trecut usor prin el, de vaccinat ne-am vaccinat, joburile sunt la locul lor si scoala la fel. Ok, sco...

Magura, Pestera si Moieciu sunt trei sate asezate intre Piatra Craiului si Bucegi, pe doua dealuri separate de o vale mica. Magura si Pestera pe o parte, mai aproape de Piatra si Moieciu pe dealul de vizavi, chiar la poalele Bucegilor.  Toate trei sunt o destinatie buna pentru o fuga din Bucuresti, de 1-2 zile.  La Pestera se ajunge din Moieciu de Jos, pe un drum asfaltat de vreo 7 km.  Intre Pestera si Magura, satul vecin si mai popular un pic printre influencerii de pe Insta, este un drum de pamant de vreo 3-4 km, accesibil cam cu orice masina zic eu, dar nu pe zapada...Tot în Magura se poate ajunge din Zarnesti, pe un drum forestier care ajunge la Prapastiile Zarnestiului, de unde coteste la stanga pe un drum de pamant si urca usor vreo 5 km prin padure.  Satele sunt legate si de poteci marginite de garduri de lemn, asa ca poti sa le iei usor la picior.  Moieciu de Sus, varul un pic mai indepartat al astora doua, este mult mai dezvoltat turistic, cu multe pen...

Excursia asta a avut loc acum vreo luna de fapt, cand ne-am saturat de ceata si mohoreala care se intepenise in Bucuresti si am zis sa vedem si noi soarele si padurea de toamna la munte. Pentru ca nu aveam chef de organizat cazari peste noapte, dar nici nu voiam sa mergem pe varianta clasica de toamna, Magura-Pestera, am zis sa cautam un traseu nou, accesibil pentru o fuga de o zi si nu prea greu, ca nu avem chiar echipament de iarna la munte. Asa am dat peste varianta Padina-Strunga, pe care il mai studiasem eu si ca excursie de vara, cu prelungire spre Saua Batrana si eventual Omu sau Moieciu... In final, am decis sa plecam pe ideea ca ajungem la Batrana, dar mai vedem pe drum, in functie de vreme.  Potrivit celor care au facut drumul inainte, traseul complet, in circuit, cu plecare de la Padina si urcat la Batrana si coborat inapoi se face cam in 5-6 ore, in functie de pauze si picioare.  Am ajuns la Padina intr-o dimineata de sambata, pe o zi superba de octombrie, cu soare...

Italia e pentru mine genul de destinatie pe care nu cred ca ma pot satura sa o vad. Desi am ajuns acolo de 5-6 ori, de fiecare data fac planuri pentru o noua vizita. Pentru ca de Roma nu te poti satura, nici de Toscana, nici de Florenta sau Dolomiti.  Pana acum am vazut mare parte din jumatatea de nord a Italiei, zona mai bogata, cel putin economic. Dar la acest inceput de octombrie, in plina nebunie de val 4 la Bucuresti, am plecat la Napoli. Era de fapt o mini vacanta programata initial in aprilie 2020, dar pandemia ne-a modificat putin planurile. Despre Napoli recunosc ca nu stiu prea multe. Stie ca au pizza buna, ca e un oras aglomerat care la un moment dat a avut ceva problema cu gunoaiele, ca nu le mai ridica nimeni de pe strada si cam atat...Nici acum nu stiu mai multe, spre rusinea mea, pentru ca de la aeroport am plecat direct spre vechiul Herculaneum, de la poalele muntelui Vezuviu. Orasul se cheama acum Ercolano, chestie care m-a incurcat putin la cazare, dar trecem pest...