Călătoriile celor trei roșii

Era o vreme, mai demult, cand traiam asteptand diverse. Vacanta, o iesire in club, un weekend la mare, o excursie pe munte, sa treaca tezele, sa treaca examenele, sa treaca perioada cu multe teme, sa treaca si luna asta...Si fara sa stiu ratam de fapt zile si saptamani si momente. Viata trecea pe langa mine in timp ce eu asteptam sa se intample lucruri, sa treaca ceva, sa vina ziua cand... Acum am alta strategie:d. Acum traiesc fiecare zi. Am grija sa trec prin ea simtind si vazand. Aparitia Andreei a ajutat mult, felul ei de a se bucura de nimicuri, de a rade zgomotos la orice trasnaie, de a se entuziasma pentru ca un nor arata ca un dinozaur sau pentru ca "cimentul" facut din nisip rezista.  Atunci cand zambesc prea putin, cand ma vede prea serioasa, imi atrage atentia, imi ia fata in maini si imi trage de colturile gurii pana zambesc. Evident ca nu mereu am chef, de multe ori sunt franta, de multe ori vreau doar sa dorm, dar, de alte multe ori imi dau seama ca de fap...

Ora de religie se dovedeste cel mai dezbatut, discutat, urat, iubit, analizat subiect legat de scoala. Ceea ce din start este o tampenie. In loc sa vorbim de programa (invechita), metoda de predare (tributara programei invechite si aglomerate), materii (sau mai bine zis lipsa materiilor utile, actuale, interesante), numarul de copii din clasa (si cum poate un invatator cunoaste, intelege, urmari 30 si de copii..), dotarile (lipsa sau platite de parinti desi invatamantul e teoretic gratis), noi trebuie sa ne concentram energia pe religie.  Pentru ca religia este optionala (dar inca exista profesori care sustin ca nu, e obligatorie).  Pentru ca religia este singurul optional propus copiilor, cel putin la clasa zero. Pentru ca, desi este optionala, cei care nu vor au prea rar alternative bune si prea des alternative proaste. Pentru ca religia predata in scoli nu are decat foarte putin de-a face cu predarea moralitatii, bunatatii si tolerantei si foarte mult de-a face cu...

Pentru ca ne place la munte si la aer si la padure si la catarat, mai ales la catarat, am facut sambata o plimbare pana la Canionul 7 Scari de la Timisul de Sus. Sau de Jos..niciodata nu stiu... Ca sa ajungi acolo, pleci de la Dambu Morii, din DN1, mergi un pic pe drum forestier, cam 15 minute, apoi intri pe poteca in padure si mai mergi, lejer, maxim o ora, cu un copil de 4-6 ani dupa tine. Noi cred ca am facut cu totul 40 de minute, pentru ca Andreea deja stie drumul si era si in mare verva sa alerge dus intors in fata noatra... La intrarea in canion se plateste o taxa de 5-10 lei si daca vrei primesti un ham pentru copil, sa il tii mai bine cand se urca pe scari.  Scarile sunt destul de accesibile dupa parerea mea, dar totusi nu as incerca cu un copil mai mic de 4 ani...As alege sa il tin in spate in ceva. Obligatoriu, un parinte trebuie sa stea imediat in urma celui mic cand urca, sa il prinda daca e nevoie, caci scarile sunt de fier si umede, si se poate sa ii mai alun...

Unul dintre lucrurile noi pe care le fac de cand a inceput scoala este sa scriu biletele. Nu d-alea clasice, lipite pe frigider (pe care le-am inlocuit de ceva vreme cu notite pe tabla din bucatarie sau pe keep), ci biletele lasate in pachetelul Andreei. Prima data am lasat un biletel in a doua zi de scoala. "Pupici, o zi frumoasa", si o inimioara trasata din pix. S-a bucurat nespus de el. S-a si mirat, ca nu stia exact ce e cu biletul, e vreun mesaj ascuns acolo? sau doar pupici?  Apoi am lasat biletel cu "mananca intai sandvisul, apoi marul. te iubesc, mami". Seara mi-a povestit cu mare incantare ca a gasit biletul si asa a facut, intai sandvis, apoi mar. Si ca si ea ma iubeste.  Ultimul biletel a fost pereche. Pe o parte "Nu uita sa pui copertile noi la caietele de la scoala. Pupici mutzi", iar pe partea cealalta a venit raspunsul, "te iubesc, mami, te iubesc tati", cu multe inimioare printre cuvinte... Si asa, un pic din noi merge cu...

Scoala a inceput de doua saptamani, circa, asa ca am intrat intr-o rutina. Am ordonat frumos pe tabla din bucatarie programul pe zile, cand are engleza, cand inot, cand FTK. Cand nimic.  Pe frigider am lipit orarul colorat si am notat zilele cand se duce in trening, ziua cand duce pensule si acuarele si ziua cand duce plastilina. Si zilele cand se duce doar pe ea. Am umplut frigiderul cu cascaval, sunca, unt, branza, fructe, dulapul cu miere si unt de arahide, pentru pachetel. Iar dimineata, dupa primele 5 guri de cafea, cand reusesc sa deschid si al doilea ochi, ma apuc sa pregatesc ceva gen mic dejun... Am bifat si prima tuse, tratata rapid de data asta.  In prima saptamana inca incurcam orarul si am trimis-o fara plastilina. Si cu acuarele cand nu era nevoie de ele...Si fara trening la ora de sport... In a doua saptamana am invatat. Si am rezolvat si cu ora de religie, la care nu va participa.  Am bifat si prima sedinta cu parintii, plus discutii intermin...

Cam asa. cat de des se poate. cam la orice ora....

Prima sedinta este mereu o experienta. Buna sau rea. Este ca atunci cand te duci la un interviu de angajare si evaluezi ceilalti candidati. Sau ca atunci cand te duci la prima intalnire si incerci sa iti dai seama daca o sa mearga sau nu. In fine, e o chestie. M-am dus acolo plina de curiozitate si am plecat cu dureri de cap. Si cu sentimentul ca problema e la mine, eu nu sunt adaptata la mediu, la sistem, eu sunt din alta lume. O lume in care nu conteaza culoarea treningului, in care e penibil sa discuti juma de ora despre servetele si sapun, in care obsesia detaliilor lipseste. -La iarna, fetele pot veni in blugi? - Da. -Negri sau albastri? ..... Nu am la mine intrebarile astea. Chiar conteaza? Culoarea blugilor? A caietelor? Sa aiba toti biblioraft de aceeasi culoare? Dar de ce nu discutam despre lectii? Despre cum vrea doamna sa faca disciplina cu 33 de copii? Despre cum le va acorda timp si atentie fiecaruia? Despre pauze? sau lipsa lor?... In gradi, stiam ca oricand ar f...

Prima zi de scoala e deja la timpul trecut. Inca ne e greu sa credem, inca plutim cumva pe deasupra realitatii ca am ajuns aici, ca avem planuri de facut, lucruri de decis, alegeri de discutat... Dovada ca, dincolo de agitatia cu "hai sa luam si noi niste haine sa mearga de uniforma", prima zi ne-a prins total nepregatiti. Ghiozdan nu am luat, pentru ca imi imaginam ca in clasa zero o sa fie inca ok cel de la gradi...Creioane colorate si carioci nici atat, bazandu-ma pe tonele pe care le are prin sertare acasa.. Planurile privind ce ii dau la pachet s-au oprit la un fruct si a....un baton de cereale Fitness?... Si apoi a venit ziua de luni. Cand ne-am bucurat ca luasem totusi flori de duminica seara, impinsi de la spate de bunica, mai cunoscatoare in ale scolii.. Dupa ce am supravietuit vesnicului discurs inutil de la careu, puhoiului de parinti si bunici care se imbranceau ametiti de colo colo si alergaturii pe culoare, unde e B? undeee e Pregatitoare B?? pentru ca p...

Am ajuns la Copenhaga dintr-un impuls de moment. Nu era pe lista neaparat. Apoi, intr-o zi, am vazut o oferta la Wizz Air, doua bilete la pret de unu daca cumparam pe loc. Ne-am uitat in lista de destinatii posibile si nu era nimic sa ne sara in ochi, ba le vazusem, ba nu le doream neaparat atunci...Apoi am zarit Malmo si stiam ca de acolo putem ajunge la Copenhaga usor. Pai hai, am zis..Si uite asa, vreo 2 luni mai tarziu am ajuns in Danemarca pentru trei zile.  Fara matza, caci ne doream o iesire cu multa plimbare, cu mancat ciudat seara tarziu si mult biciclat. Ceea ce am si facut... Copenhaga este un oras foarte frumos, cu case colorate pe maluri de canale, cu multe muuulte locuri de mancat si baut, cu benzi de biciclete peste peste tot, cu Tesla si barci pe care oamenii se aduna si beau bere...Cu vreme schimbatoare, cu soare si ploaie una dupa alta, cu vant si frig, cu pauze de bronzat pe pontoane de lemn..  Cu magazine scumpe si castele, cu biserici turistice si ...

Ce e o supernova? Ce e o constelatie? Ce e gaura neagra? Cum au aparut plantele? Dar semintele? Evolutia e cand mormolocilor de broaste le cresc aripi de peste? Soarele o sa fie tot mai fierbinte si o sa manance planetele din jur. Dar atunci pe Pamant oricum nu va mai fi nimeni, nu? Deci e ok... In mijlocul Pamantului e un magnet imens. Ce sunt cutremurele? Cum cresc muntii? Mami, dar de ce sunt parinti care nu-si mai iubesc copiii? De ce nu-i mai vor?.... Dileme...6,5 ani:)