Călătoriile celor trei roșii

Dupa o scurta (fooarte lunga:D) intrerupere pe motiv de pandemie, revin la postarile mele preferate. Alea despre vacante, excursii si evadari de weekend.  In primul weekend dupa asa-zisa "eliberare", adica primul weekend in care am putut calatori in afara orasului pentru drumetii, am fost la Fundatica-Fundata-Moieciu de Sus. Si pentru ca mi-am dat acum seama ca nu am povestit despre ce se poate face in zona aceasta, o sa fac un post separat:d. Dar acum o sa povestesc despre cea mai recenta descoperire: Cheile Vârghiș.  Desi am tot auzit de ele prin postarile altora pe facebook, nu am ajuns niciodata acolo pentru ca sunt destul de departe de Bucuresti ca sa nu mearga intr-o iesire de o zi si mereu am vrut sa le cuplam cu alte destinatii. Pana la urma am ajuns aici dupa o tura in Ciucas, la bujori (cam lipsa anul asta din cauza vremii inteleg). Cheile Vârghiș sunt la circa o ora de Brasov si vreo 4 din Bucuresti. Drumul pana acolo este foarte frumos, prin sate sasest...

Exista foarte multe pareri acum despre cum se va schimba lumea post-pandemie. Exista foarte multe opinii pesimiste, care vad viitorul in diferite nuante de gri. Asta pentru ca foarte multi oameni vad momentan si prezentul in aceleasi nuante.  Din fericire noi trei nu am fost afectati foarte mult. Nu stim niciun bolnav, nu am pierdut pe nimeni drag din fericire. Nu ne-am pierdut nici job-urile si nu avem emotii cu plata vreunui credit. Familia si prietenii ne sunt aproape, unii doar virtual, si sunt sanatosi. De iesit afara am iesit ca avem unde si nu am ajuns in faza in care sa ne fie teama sa iesim din casa. Suntem atenti, ne spalam des pe maini, am invatat sa deschidem usa de la bloc fara sa atingem butoane si clante, nu folosim lifturi, in magazine purtam masca si stam la distanta posibila de alti oameni, iar la iesire ne dezinfectam pe maini. Din pacate sunt oameni care si-au pierdut bunici sau parinti sau joburi si lor le e mai greu sa isi imagineze viata altfel decat s...

Hai ca de la ultima postare a trecut o luna. Si 6 zile. Stiu asta pentru ca m-am uitat pe calendar. Ca altfel habar n-am in ce zi suntem si ce data. Ar putea fi luni, dar si vineri. E fix acelasi lucru:)).  De fapt e miercuri, dar who cares... Ma simt ca intr-un film semi-apocaliptic. Genul ala de filme la care ne uitam BEFORE si ne gandeam ”bai ce tras de par este..”. Si acum traim fix filmul ala. Cu virusul  care se imprastie peste tot, de la om la om, si ajunge din China in Italia si Anglia si SUA si peste tot. La noi primul caz a fsot pe 25 februarie, la un roman intors din Italia. Apoi au urmat romani veniti din Germania, Norvegia, Israel... Anyway, a trecut si aprilie. Si acum avem finally un AMR: 15 mai. Cand se ridica primele restrictii, adica o sa ma pot duce la Piata Victoriei sa imi iau o cafea de la Starbucks si apoi o sa iau la picior toata Calea Victoriei si poate pe drum gasesc si o inghetata...Asta e planul meu pentru 16 mai :)) Unii zic sa nu ne misca...

M-am tot sucit si rasucit daca sa imortalizez momentul asta aici. Sincer, as vrea sa uit complet de el cand trece. Dar stiu ca nu va fi asa. Ca o sa ne raportam de acum incolo la acest an 2020, la acest martie si acest aprilie. Va fi un reper.  Inainte si dupa coronavirus. Asa ca am decis sa pastrez aici o bucatica din viata noastra in pandemie. Desi se tot auzea de China de pe la inceputul anului, nimeni nu s-a gandit ca va evolua situatia asa rapid la nivel global. Nici cand a aparut primul caz in Italia nu i-am dat prea multa atentie. Cand Lombardia a intrat in carantina totala in februarie, noi inca ne gandeam ca am putea ajunge la Roma si Puglia in aprilie. Apoi lucrurile au degenerat rapid.  Pe 25 februarie a aparut primul caz la noi. Pe 11 martie OMS declara pandemie. Astazi, pe 1 aprilie, la nivel global sunt 860.000 de cazuri, din care 640.000 active, 42.300 de decese, 178.000 de insanatosiri.  In Romania, sunt peste 2200 de cazuri depistate si 82 d...

Intotdeauna cand ma intreaba cineva, Andreea de exemplu, ce as vrea cadou, mintea mea se goleste de idei. Nu ma pot gandi la niciun obiect de care sa am nevoie, iar lucrurile pe care mi le doresc la un moment dat mi le iau singura. Nu visez la nush ce telefon nou sau o anumita haina scumpa. Nu mai vreau nimic prin bucatarie sau prin casa. Avem cam tot e ne trebuie de fapt....So, nu am o lista de asteptare de diverse obiecte pe care sa mi le doresc. Ceea ce e o problema cand copilul vrea sa iti ia un cadou si tu ii zici ca ...nu vreau nimic anume... Dar am o lista de lucruri pe care le vreau de la 2020. Si ma bazez pe el sa fie darnic. - sanatate! la toti ai mei - intamplari frumoase la scoala Andreei si o decizie usor de luat in privinta urmatorilor ani - sa o vad pe Andreea crescand fericita si increzatoare in ea - un job care sa imi aduca si o suma decenta de bani si o cantitate suficienta de bucurii si satisfactii - calatorii! Cat mai multe si mai frumoase, in locuri noi, ext...

Nu mai stiu daca am povestit vreodata despre aceasta destinatie de weekend si nici nu e asa secreta cat sa nu o gaseasca lumea pe net, dar pentru ca noua ne place mult acolo am zis sa share cu voi aici. Este vorba de hotelul Piatra Arsa, de pe platoul Bucegilor. Este un loc tare frumos (nu neaparat hotelul, care e ok, cat imprejurimile). Si foarte accesibil. Ceea ce e bine, dar si rau... Pana cum cativa ani, la Piatra Arsa se ajungea practic doar pe jos, fie de la Babele (cca 1 ora), fie de la Cota 2000 (cca 1.5-2 ore parca). Cazarea se facea intr-o cabanuta de lemn, cu un mic restaurant. Apoi a aparut insa un ditai hotelul, destinat initial federatiilor sportive, pentru cantonamente. Acum este hotel pentru toata lumea. De cativa ani a fost amenajat si un drum asfaltat pana la vreo 100 de metri de hotel asa ca in weekend se umple locul de pantofari:d...Genul ala de oameni care coboara din masina langa hotel, beau o bere, mananca o ciorbita si zic ca au fost la munte. Dar, daca l...

Au trecut circa 2 luni de cand am dat sistemul de stat pe ala privat. Lucrurile au mers mult mai lin decat ma asteptam si cumva am impresia ca suntem aici de mult mai mult timp. Am reusit sa ajungem la zi cu partea administrativa, adica avem toate manualele, caietele auxiliare, cariocile, creioanele si acuarelele, plus tricouri si pulover gen uniforma. Am platit si facturile:d.  Una peste alta ne e bine. Mai ales Andreei. II place acolo si s-a relaxat. Viata noastra nu mai e construita aproape obsesiv in jurul temelor si a discutiilor despre scoala.  Pentru ca eu aveam foarte multe dileme si intrebari cand ma interesam de posibile alte scoli, si nu prea gaseam info la zi despre cum arata lucrurile acolo, dincolo de marketing, am zis sa trec cateva mici observatii despre ce se intampla la noi la scoala.  Temele Marea dilema, au sau nu teme la privat? Au. Dar mai putine decat avea la fosta clasa (unde volumul era totusi peste medie, mai mare decat la alte cl...

De obicei, vacantele noastre in Europa sunt destul de previzibile. Adica na, e Europa. Cam stii la ce sa te astepti. Aceleasi reguli, cam aceeasi cultura. Dar abia cand iesi din spatiul asta in care te-ai nascut si ai crescut, din civilizatia occidentala cum ar veni, cand faci 2-3 pasi dincolo de granitele Europei, abia atunci parca simti cu adevarat ce lume incredibil de bogata si diversa avem. Si da, trebuie sa pleci cu inima deschisa, fara prejudecati, dispus sa remarci lucrurile frumoase si sa accepti ca s-ar putea sa fie si lucruri mai putin potrivite tie. Cam asa a fost in Iordania:). O tara musulmana, dar foarte toleranta si deschisa fata de occidentali. Un amestec de arome si oameni si peisaje cum nu vezi in multe locuri. Caci, desi mica, Iordania are si orase romane incredibil de bine pastrate, si desert, si zone complet aride, munti uscati, galbeni, prafuiti, cu mici oaze in care se cultiva in nebunie rosii, cu mare, chiar de doua feluri, cu corali si pesti colorati, cu c...