Călătoriile celor trei roșii

Cabana Malaiesti este una dintre cele mai populare cabane din Bucegi, la o altitudine de 1720 de metri, asezata pe una dintre cele mai frumoase vai, cu Bucsoiu pe o parte si   Padina Crucii pe partea opusa. Noi am tot ajuns aici de-a lungul timpului si chiar am dormit de vreo doua ori in ea, dar nu mi s-a parut cea mai comoda varianta : toaletele erau in afara cabanei si puteau oribil, fiind doar niste gauri in podea, iar ultima noapte petrecuta aici a fost fara somn din cauza unor sforaituri.  Totusi, cabana este intr-o zona superba si este punct de trecere sau oprire pe mai multe trasee din Bucegi.  De fapt, daca vreti experienta unei nopti la cabana cu sau fara copii, Malaiesti este o varianta foarte buna. Cabana este pe traseul care coboara de la Vf. Omu, prin Hornurile Mari, spre Busteni sau Rasnov, dar si pe cel care vine de la Refugiul Tiganesti.  Noi le-am bifat pe toate si cred ca cel mai scurt traseu spre cabana este cel din Rasnov, de vreo 3 ore....

Am ajuns la Praga oarecum intamplator. In 2020 cumparasem bilete de avion pe ruta Bucuresti-Praga- Reykjavik , cu planul de a vizita Islanda, dar stim cu totii cum au mers planurile de vacanta in acel an...Asa ca, doi ani mai tarziu, cu voucherul primit de la CSA Airlines am reusit sa luam bilete doar pana la Praga. Cam asa au mers preturile in perioada asta. Si asa am ajuns in acest octombrie soros in Cehia. Din start, marturisesc ca Praga a fost o mare surpriza pentru noi. Stiam ca e frumoasa, dar nu ne asteptam totusi sa arate atat de dragut si sa aiba un vibe asa incantator. Desi este  plina de turisti (nici nu vreau sa imi imaginez cum e vara...), reuseste sa nu devina apasatoare si agitata, pastrand un aer relaxat si usor burghez.  Am avut mare noroc de vreme, caci desi a plouat într-una din zile,  temperatura a fost placuta si ne-am putut plimba in voie.  Am ales o cazare centrala, in Cartierul Evreiesc, pentru ca doream sa mergem cat mai mult pe jos de colo c...

In ultimii ani am tot calatorit, cu si fara Andreea, in diferite destinatii. Si europene si mai putin europene. Inconstient, ajung cumva sa studiez parintii si copiii din jur. Ce fac ei altfel fata de mine? Cum reactioneaza ei in anumite momente? Ce e altfel la copiii lor vs ai nostri? Dar la parintii din alte tari fata de cei de aici? Evident, eu intalnesc doar o mica mica bucatica de lume in calatoriile mele. Si o anumita categorie de familii. Aia care calatoresc cu copiii. Aia care aleg cam aceleasi destinatii ca si mine. Deci o mica afinitate avem din start. Chiar si asa, tot remarc unele diferente, destul de recurente. Mai ales la copiii mici, de pana in 7-8 ani. Probabil ca daca as putea da timpul inapoi, as aplica si eu o parte din lucrurile vazute pe afara. 1. Parintii din Vest sunt mai relaxati si nu roiesc non-stop in jurul copiilor :  - asta am remarcat in nenumarate situatii, in care toddlerul sapa prin nisip si sau se acoperea cu pamant si noroi, dar parintii stateau l...

M-am sucit si rasucit daca sa scriu sau nu despre scoala de stat. Pentru ca nu mai avem momentan treaba cu ea si ma bucur ca am gasit o alternativa de care suntem multumiti. M-am gandit apoi ca lucrurile nu sunt neaparat rele la nivel national, nici macar de oras, ca inca sunt scoli normale si profesori minunati in multe locuri. Scoala din Romania nu este rea de la un capat la altul. E ca un copac cu multe fructe putrede, care risca sa le strice si pe celelalte.  Si, desi toata lumea stie ca avem o problema si ca trebuie sa reparam sistemul, in fiecare an, la fiecare generatie, lucrurile raman neschimbate. Sau se schimbă în rău. În fiecare an se repeta discutiile intre parinti despre scoala ideala si cum faci sa ajungi acolo. Putini mai vor sa isi inscrie copilul la scoala de langa bloc, varianta cea mai normala pana la urma, si tintesc macar la cea mai ”buna” scoala din sector.  Si lucrurile au sens. Pentru ca diferentele dintre cartiere si scoli sunt mari in Bucuresti, iar m...

 Sa incep cu un rezumat mai bine: Cum am ajuns sa ne facem vacanta pe barca? Pai, totul a pornit de fapt acum niste ani, vreo 5, cand am mers intr-o alta vacanta pe barca, cu un skipper roman. Povestea acelei experiente este aici  si inca este o varianta de vacanta pe care o recomand oricui nu are rau de mare si ii place apa.  Intre timp, Dan si-a luat permis de skipper si a fost de cateva ori cu barca, in Grecia si Romania. Totusi, vacanta asta in Ionice a fost prima data cand am fost de capul nostru, fara supravegherea unui skipper mai experimentat. Am fost noi trei si inca un prieten care are si el permis de incepator. In final, a iesit foarte bine, chiar si cu cele cateva momente mai dificile sau cu emotii. Ca si la condusul masinii, scoala te invata baza, dar cu adevarat inveti doar cand te trezesti singur la volan. Spre deosebire de vacanta trecuta, cand programul era decis de skipper, de data asta ne-am decis singuri pe unde sa mergem, tinand cont de recomandarile ...