Viata cu un adolescent: unele bătălii se poartă de unul singur
Există un moment în viața oricărui părinte când ajunge în punctul în care se transformă din actor în simplu martor la multe dintre experiențele propriului copil. Văd uneori părinți interacționând cu copii mici în parc, pe stradă sau la restaurante și îmi amintesc cât de ușor era atunci să intervii și să rezolvi necazurile celui mic. Chiar dacă și la vârste mici e recomandat să nu sari ca un arc la orice întâmplare, se întâmplă totuși de multe ori să fie nevoie de implicarea unui adult. Când copilul cade și se lovește tare, când e împins, când apar țipete și scandaluri pe tobogan, când e ora de plecare dar el mai vrea un pic la joacă, când prietenul nu vrea să dea jucăria, când e obosit, când îi e foame, etc. Uneori disputele se rezolvă între pici, dar alteori era nevoie de un mic ajutor din partea unui adult. Adolescența este însă momentul în care intervențiile unui părinte se reduc substantial, limitate la situațiile cu adevărat grave. În rest, devii încet-încet spectator, de multe or...