Călătoriile celor trei roșii

Mos Craciun a venit si anul acesta pe la noi, in varianta ”noi suntem Mos Craciun”, pentru ca Andreea a decis ca nu exista un mos cu barba care aduce cadouri pe geam, ci multi spiridusi care cumpara, impacheteaza si scriu biletele cu numele destinatarului, apoi pun cutiile sub brad si topaie veseli cand ceilalti le desfac.  Ca in fiecare an, am petrecut zilele acestea intre cei dragi, mici si mari, cu bunatati si agitatie, cu plimbari prin parc cu burtile pline, cu strans jucarii, imprastiat jucarii, vazut filme si citit.  Pentru ca mai nou avem in casa un Playstation si un Nintendo (temporar), Andreea a alergat usor bezmetica intre Lego si jocurile video, plangandu-se ca nu ajunge timpul :))  Cumva, ne-am facut timp si de mers la noul Star Wars, care ne-a placut, asa ca acum facem pronosticuri despre continuarea lui, iar Andreea construieste nave din lego, dotate cu luptatori si roboti, dintre care unii par elfi si figurine de minecraft :)) Mai e putin din anul ...

Ce luam copilului de Craciun? Sau de ziua lui. Aceasta dilema existentiala a fiecarui parinte. Nu mai zic de prieteni, bunici si alte rude care fie cer idei, fie ofera bani, fie iau ceva safe, gen Lego daca stiu ca ala micu e pasionat de lego:d..Dar noi, parintii, noi ce luam?  Intotdeauna am incercat sa combin dorintele ei cu ideile mele. Sa inserez printre cadouri si chestii care mie mi s-au parut potrivite la varsta respectiva. Din fericire, de cele mai multe ori, alegerile au fost usor de facut: lego, carti, anumite jocuri, crafturi. De exemplu, de vreo 3 ani nu mai iesim din lumea lego.  De variatie am mai luat uneori Geomag. In ultimul an am trecut si pe la zona de boardgames, gen Catan, Monopoly, ceva cu Harry Potter, Dixit, Timeline si Storyline. Toate sunt foarte faine si ne mai apuca uneori seara sa ne jucam.  Carti nu mai iau de Craciunul asta pentru ca avem atat de multe luate si inca necitite, ca mai stau un pic. Va recomand insa:  Povesti de...

Harry Potter....pff..ce sa va zic eu de el de nu stiti deja? Uneori am impresia ca in familia noast ra suntem noi, Pisi si Harry Potter, pentru ca numele lui apare atat de des in discutii ca il simt deja cumva de-al casei. Asa ca ce cadou mai frumos puteam sa ii facem Andreei de ziua numele decat o vizita la Harry Potter Warner Bros Studios, langa Londra, locul unde s-a filmat mare parte din filme si un must see pentru fani. Evident vizita a fost planuita de cateva luni, inclusa intr-o minivacanta britanica, cu ocazia zilei de 1 Decembrie, cand estimam niste zile libere de la scoala.  Intai am luat biletele de avion, vanand cea mai ok varianta de pret. Am ajuns sa luam la Blue Air, cu zbor pe Luton. In total, noi trei am dat 760 de lei, fara bagaje de cala.  Apoi am rezolvat cu biletele la turul de la studiouri, care ne-au costat cu totul 103 lire. Nu e putin, dar nu mi-a parut deloc rau de bani. Apoi am cautat cazare, cat mai accesibil de la metrou, evitand totusi...

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor de Arta, care tine de MNAR, dar are sediul pe Calea Victoriei 111. Am ajuns acolo cu ocazia expozitiei Lowendal, un artist foarte interesant, si a unui atelier pentru copii organizat in jurul lucrarilor lui. Omul a facut si pictura si scenografie si teatru de papusi, iar lucrarile prezentate sunt foarte variate si interesante.  Atelierul ne-a placut si el, combinand prezentarea de informatii despre artist cu un mic de joc de-a teatrul, desen si personaje. (Muzeul Colectiilor de Arta) Dar nu despre asta vreau sa ma plang, ci despre ... ”de ce naiba vin la ateliere pentru copii +6 parinti cu copii de +3”....? Este o chestie pe care o tot remarc, pe unde ma mai duc cu Andreea. Evenimente dedicate celor mai maricei, de minim 6-7 ani, anuntate ca atare, dar unde vezi gramezi de copii de 3-4 ani. Copii care nu inteleg nimic, se plic...

Uite ca de unde ziceam ca gata cu fataiala pe munte pe anul asta, ca bagam ghetele la cutie si asteptam primavara pentru excursii, am mai fugit un pic pe coclauri, pe la Sinaia si Busteni in sus. Pentru ca se anunta un weekend prietenos cu vremea, am zis sa scoatem nasul din Bucuresti si sa ne cazam undeva mai sus de statiunile de pe Valea Prahovei, mai exact la Piatra Arsa, fosta cabana, actual hotel, pus chiar in mijlocul platoului Bucegi, cam la juma de poteca intre Cota 2000 si Babele. Ca sa ajungi acolo ai doua variante. Una, cu masina, pe drum frumos, astfaltat, cu oprire in fata hotelului si a doua cu telecabina sau gondola din Sinaia pana la Cota 2000 si apoi vreo ora pe jos. Pentru ca in zona era oarece zapada timpurie si pentru ca nenea de la hotel ne-a sfatuit sa nu ne aventuram cu masina decat daca e vreun 4x4 (sau macar are roti de iarna...), am mers pe varianta telecabina. De la Cota 2000 se urca un pic spre varful Furnica, chiar in spatele telecabinei, si de acolo se c...

N u cred ca am povestit vara asta despre noul hobby al Andreei, pe langa altele mai vechi, si anume datul cu role. Eu ma pricep un pic, am practicat treaba cand eram mai tanara, am dovada pe genunchii cu cicratice, dar apoi am renuntat, preferand bicla si mai nou trotineta. Dar Andreea a tinut neaparat la un moment dat sa isi ia role, prin primavara trecuta. I-am zis ca hai sa mai stam, ca are bicla si trotineta deja, si sa se dea pe alea. Plus ca a mai avut o tentativa de role pe la 5 ani, cand pasiunea a tinut-o fix 2 luni.  Dar dansa a strans bani si si-a luat singura de la Decathlon role. Albastre, ca alea roz sunt prea girly.  La prima iesire in parc, o trageam cand unu cand altul si ii tot explicam cum sa dea din picioare, ca la schi practic. Mergea treaba, dar nu prea...Doar ca, la un moment dat, am dat peste un baiat care facea niste scheme, freestyle se cheama cica:)). Si atat i-a trebuit..Gata, vreau sa fac si eu asa..Pentru ca tot eram in zona, am zis sa il r...

Exista din pacate momente in viata cand te poti intalni cu senzatia ca ai o problema medicala, iar medicul din fata ta nu stie sigur cum sa o abordeze. Sentimentul este foarte neplacut, cu atat mai mult cu cat problema medicala o are copilul tau. Esti totusi fericit ca nu e ceva grav, dar te roade ca nu ai un raspuns clar.  Cam asa ni s-a intamplat noua in ultimele 6 luni. Din fericire, acum ne-am linistit, dupa cautari si sume maricele de bani date incoace si incolo, pana cand am simtit ca stiu sigur ce avem de facut.  Asa ca m-am decis sa povestesc un pic intamplarea noastra, pentru ca sunt sigura ca si altii s-au intalnit cu ea. Ca sa nu fie panica, e vorba de un amarat de streptococ betahemolitic, genul foarte popular pe la copiii de scoala si gradinita. In mod normal, el se descopera, se trateaza cu penicilina si dispare. Asta e varianta simpla si intalnita in 90% din cazuri. Nu si la noi. Andreea s-a procopsit cu el in aprilie, cand a fost un soi de mini epi...

Daca nu ai idee unde sa mai fugi in weekend si vrei sa fie la munte, dar nu pe munte, sa fie accesibil din Bucuresti, dar nu tot Valea Prahovei, sa se ajunga cu masina, dar sa nu fie buluc, o varianta superba, ideala as zice, este Magura.  Cand dai search pe google, descoperi ca sunt vreo 3-4 Magura pe la noi, dar doar una Magura de care zic eu. Cea de langa Zarnesti. Ca sa ajungi acolo, mergi pe drumul forestier spre Prapastiile Zarnestiului si la Fantana lui Botorog, unde in dreapta se face poteca spre cabana Curmatura, tu faci stanga pe drumul ce urca prin padure inca vreo 5 km si ajungi in sat. Magura este singurul sat de la noi aflat integral pe teritoriul unui parc natural ceea ce are anumite avantaje pentru turisti. În zona nu este voie sa se ridice hoteluri si nici sa se asfalteze. Nu stiu cat se bucura localnicii de asta, dar noua ne convine. Zona inca nu a ajuns sa fie la fel de aglomerata ca Moeciu sau Bran, chiar daca in ultimii ani numarul celor care vin aici a ...

Soo...care e treaba cu clasa a doua. La stat. Inca.  Clasa a doua incepe destul de lejer, practic primul semestru fiind o reluare a semestrului doi de la clasa intai. Se repeta la greu adunari, scaderi, fara trecere peste ordin, cu trecere peste ordin. Ecuatii cu o necunoscuta, adunari si scaderi... La romana se copiaza texte de pe manual pe caiet, presupun in ideea de a exersa scrisul de mana. Partea distractiva si inteligenta a acestui exercitiu nu am descoperit-o inca. Mai cautam. Tot la romana se invata cuvinte noi, ceea ce e dragut, ne place, se fac propozitii cu ele, iar dragut, ne place, si se citesc texte dupa care raspunzi la intrebari. Asta ar fi mega tare daca unele texte nu ar fi mindfuckingblowingstupid si presupun exercitii de genul ”Ce e cartea? Cartea este o racheta spre cosmosul sufletului omenesc, zice magarusul”. WTF does it mean?? Anyway, depasind momentul de uluire, in general ce am gasit prin manualele alese la noi la clasa e ok. Adica na, la final de...

Vara asta mi s-a parut lunga si plina cu de toate, foarte frumoasa, foarte variata si cu un sac imens de amintiri. Am invatat din ea ca e ok sa ai concediul ”cu noaptea in cap”, la mijloc de iunie, ca nu o sa te plictisesti mai apoi, ca e ok sa incerci lucruri noi, mai ciudatele, chiar daca la final nu ies 100% cum te asteptai, e ok sa improvizezi de pe o zi pe alta, e ok sa iti propui sa escaladezi muntii si apoi sa ajungi sa vizitezi o cetate la campie pentru ca vremea nu e de partea ta.  Am invatat ca una e sa ai niste asteptari, niste planuri, si cu totul alta sa tii cu dintii de ele si sa te deprimi ca nu au iesit chiar cum voiai. Ca e esential sa reusesti sa te amuzi si sa fii relaxat chiar si in situatii mai putin placute. Ca planificarea e o minune care iti permite sa faci multe lucruri, dar la fel de important e sa poti improviza. Ca vacanta cu un copil de 8 ani poate fi super misto.  In fine, cred ca vara asta ne-a invatat, poate mai mult decat altele, sa ne or...