Călătoriile celor trei roșii

Valea Horoabei este o chestie pe care o vanez de vreun an...Intai mi s-a parut ceva prea complicat, avand in vedere ca noi avem un talent aparte de a ne rataci destul de usor, inclusiv in oras, asa ca un traseu pe jumatate nemarcat suna putin haotic.  Apoi am studiat mai indeaproape si m-am prins ca nu e asa rocket science treaba, caci tot ce ai de facut este sa urmezi firul apei. Nu te abati nici la stanga, nici la dreapta, ci o tii drept pe langa apa. Apoi a venit vremea sa vanam un weekend fara ploaie care sa vina dupa 2-3 zile fara ploaie. E...si aici ne-am impotmolit un pic ca nu am gasit momentul potrivit si alte detalii inutile. Ideea e ca anul trecut nu am ajuns pe acolo. Dar anul asta eram hotarata sa nu mai ratam. Asa ca am urmarit prognoza cu mare interes si am decis ca weekendul ce tocmai a trecut e fix ce trebuie. Am pornit dis de dimineata, pe la 8 juma din Bucuresti, cu planul sa ajungem pe la 11 juma la Padina. Long story short...am ajuns pe la 1 pentru ca ...

Cârța, Porumbacu de Sus si Avrig sunt trei sate insirate de-o parte si de alta a DN1 la circa 40 de km de Sibiu. Nu sunt ele chiar la drum, dar sunt tare aproape si merita o privire.  Noi am vazut Porumbacu de Sus si Avrig anul trecut, intr-un alt road trip local, dar de Carta sincer nu prea stiam nimic si a fost o surpriza foarte frumoasa. O sa incep cu ultima destinatie pentru ca o am proaspata in minte, de vreme ce abia ne-am intors de pe acolo.  Carta este la vreo 4 ore de Bucuresti, trecand de Fagaras si mergand spre Sibiu. Noi am ajuns aici pe alt traseu, dinspre Cheile Varghisului, aflate la vreo 2 ore de mers cu masina.  Prima surpriza cand ajungi la Carta este satul in sine. Mic, dar foarte ingrijit, cu case varuite, colorate si multe multe flori pe marginea drumului. Apoi, chiar in mijloc se afla Abatia, fosta manastire cisterciana, actuala biserica evanghelica unde se tin inca slujbe o data la doua duminici. Cu ocazia asta am aflat si eu ce inseamna c...

Dupa o scurta (fooarte lunga:D) intrerupere pe motiv de pandemie, revin la postarile mele preferate. Alea despre vacante, excursii si evadari de weekend.  In primul weekend dupa asa-zisa "eliberare", adica primul weekend in care am putut calatori in afara orasului pentru drumetii, am fost la Fundatica-Fundata-Moieciu de Sus. Si pentru ca mi-am dat acum seama ca nu am povestit despre ce se poate face in zona aceasta, o sa fac un post separat:d. Dar acum o sa povestesc despre cea mai recenta descoperire: Cheile Vârghiș.  Desi am tot auzit de ele prin postarile altora pe facebook, nu am ajuns niciodata acolo pentru ca sunt destul de departe de Bucuresti ca sa nu mearga intr-o iesire de o zi si mereu am vrut sa le cuplam cu alte destinatii. Pana la urma am ajuns aici dupa o tura in Ciucas, la bujori (cam lipsa anul asta din cauza vremii inteleg). Cheile Vârghiș sunt la circa o ora de Brasov si vreo 4 din Bucuresti. Drumul pana acolo este foarte frumos, prin sate sasest...

Exista foarte multe pareri acum despre cum se va schimba lumea post-pandemie. Exista foarte multe opinii pesimiste, care vad viitorul in diferite nuante de gri. Asta pentru ca foarte multi oameni vad momentan si prezentul in aceleasi nuante.  Din fericire noi trei nu am fost afectati foarte mult. Nu stim niciun bolnav, nu am pierdut pe nimeni drag din fericire. Nu ne-am pierdut nici job-urile si nu avem emotii cu plata vreunui credit. Familia si prietenii ne sunt aproape, unii doar virtual, si sunt sanatosi. De iesit afara am iesit ca avem unde si nu am ajuns in faza in care sa ne fie teama sa iesim din casa. Suntem atenti, ne spalam des pe maini, am invatat sa deschidem usa de la bloc fara sa atingem butoane si clante, nu folosim lifturi, in magazine purtam masca si stam la distanta posibila de alti oameni, iar la iesire ne dezinfectam pe maini. Din pacate sunt oameni care si-au pierdut bunici sau parinti sau joburi si lor le e mai greu sa isi imagineze viata altfel decat s...

Hai ca de la ultima postare a trecut o luna. Si 6 zile. Stiu asta pentru ca m-am uitat pe calendar. Ca altfel habar n-am in ce zi suntem si ce data. Ar putea fi luni, dar si vineri. E fix acelasi lucru:)).  De fapt e miercuri, dar who cares... Ma simt ca intr-un film semi-apocaliptic. Genul ala de filme la care ne uitam BEFORE si ne gandeam ”bai ce tras de par este..”. Si acum traim fix filmul ala. Cu virusul  care se imprastie peste tot, de la om la om, si ajunge din China in Italia si Anglia si SUA si peste tot. La noi primul caz a fsot pe 25 februarie, la un roman intors din Italia. Apoi au urmat romani veniti din Germania, Norvegia, Israel... Anyway, a trecut si aprilie. Si acum avem finally un AMR: 15 mai. Cand se ridica primele restrictii, adica o sa ma pot duce la Piata Victoriei sa imi iau o cafea de la Starbucks si apoi o sa iau la picior toata Calea Victoriei si poate pe drum gasesc si o inghetata...Asta e planul meu pentru 16 mai :)) Unii zic sa nu ne misca...

M-am tot sucit si rasucit daca sa imortalizez momentul asta aici. Sincer, as vrea sa uit complet de el cand trece. Dar stiu ca nu va fi asa. Ca o sa ne raportam de acum incolo la acest an 2020, la acest martie si acest aprilie. Va fi un reper.  Inainte si dupa coronavirus. Asa ca am decis sa pastrez aici o bucatica din viata noastra in pandemie. Desi se tot auzea de China de pe la inceputul anului, nimeni nu s-a gandit ca va evolua situatia asa rapid la nivel global. Nici cand a aparut primul caz in Italia nu i-am dat prea multa atentie. Cand Lombardia a intrat in carantina totala in februarie, noi inca ne gandeam ca am putea ajunge la Roma si Puglia in aprilie. Apoi lucrurile au degenerat rapid.  Pe 25 februarie a aparut primul caz la noi. Pe 11 martie OMS declara pandemie. Astazi, pe 1 aprilie, la nivel global sunt 860.000 de cazuri, din care 640.000 active, 42.300 de decese, 178.000 de insanatosiri.  In Romania, sunt peste 2200 de cazuri depistate si 82 d...