Postări

O poveste despre streptococi

Imagine
Exista din pacate momente in viata cand te poti intalni cu senzatia ca ai o problema medicala, iar medicul din fata ta nu stie sigur cum sa o abordeze. Sentimentul este foarte neplacut, cu atat mai mult cu cat problema medicala o are copilul tau. Esti totusi fericit ca nu e ceva grav, dar te roade ca nu ai un raspuns clar.  Cam asa ni s-a intamplat noua in ultimele 6 luni. Din fericire, acum ne-am linistit, dupa cautari si sume maricele de bani date incoace si incolo, pana cand am simtit ca stiu sigur ce avem de facut.  Asa ca m-am decis sa povestesc un pic intamplarea noastra, pentru ca sunt sigura ca si altii s-au intalnit cu ea. Ca sa nu fie panica, e vorba de un amarat de streptococ betahemolitic, genul foarte popular pe la copiii de scoala si gradinita. In mod normal, el se descopera, se trateaza cu penicilina si dispare. Asta e varianta simpla si intalnita in 90% din cazuri. Nu si la noi. Andreea s-a procopsit cu el in aprilie, cand a fost un soi de mini epi...

Toamna la Magura

Imagine
Daca nu ai idee unde sa mai fugi in weekend si vrei sa fie la munte, dar nu pe munte, sa fie accesibil din Bucuresti, dar nu tot Valea Prahovei, sa se ajunga cu masina, dar sa nu fie buluc, o varianta superba, ideala as zice, este Magura.  Cand dai search pe google, descoperi ca sunt vreo 3-4 Magura pe la noi, dar doar una Magura de care zic eu. Cea de langa Zarnesti. Ca sa ajungi acolo, mergi pe drumul forestier spre Prapastiile Zarnestiului si la Fantana lui Botorog, unde in dreapta se face poteca spre cabana Curmatura, tu faci stanga pe drumul ce urca prin padure inca vreo 5 km si ajungi in sat. Magura este singurul sat de la noi aflat integral pe teritoriul unui parc natural ceea ce are anumite avantaje pentru turisti. În zona nu este voie sa se ridice hoteluri si nici sa se asfalteze. Nu stiu cat se bucura localnicii de asta, dar noua ne convine. Zona inca nu a ajuns sa fie la fel de aglomerata ca Moeciu sau Bran, chiar daca in ultimii ani numarul celor care vin aici a ...

Inceput de clasa a doua, cand afli raspunsul la intrebarea ”ce e cartea”

Imagine
Soo...care e treaba cu clasa a doua. La stat. Inca.  Clasa a doua incepe destul de lejer, practic primul semestru fiind o reluare a semestrului doi de la clasa intai. Se repeta la greu adunari, scaderi, fara trecere peste ordin, cu trecere peste ordin. Ecuatii cu o necunoscuta, adunari si scaderi... La romana se copiaza texte de pe manual pe caiet, presupun in ideea de a exersa scrisul de mana. Partea distractiva si inteligenta a acestui exercitiu nu am descoperit-o inca. Mai cautam. Tot la romana se invata cuvinte noi, ceea ce e dragut, ne place, se fac propozitii cu ele, iar dragut, ne place, si se citesc texte dupa care raspunzi la intrebari. Asta ar fi mega tare daca unele texte nu ar fi mindfuckingblowingstupid si presupun exercitii de genul ”Ce e cartea? Cartea este o racheta spre cosmosul sufletului omenesc, zice magarusul”. WTF does it mean?? Anyway, depasind momentul de uluire, in general ce am gasit prin manualele alese la noi la clasa e ok. Adica na, la final de...

Pe scurt, ce am facut noi vara asta si recomandam si altora

Imagine
Vara asta mi s-a parut lunga si plina cu de toate, foarte frumoasa, foarte variata si cu un sac imens de amintiri. Am invatat din ea ca e ok sa ai concediul ”cu noaptea in cap”, la mijloc de iunie, ca nu o sa te plictisesti mai apoi, ca e ok sa incerci lucruri noi, mai ciudatele, chiar daca la final nu ies 100% cum te asteptai, e ok sa improvizezi de pe o zi pe alta, e ok sa iti propui sa escaladezi muntii si apoi sa ajungi sa vizitezi o cetate la campie pentru ca vremea nu e de partea ta.  Am invatat ca una e sa ai niste asteptari, niste planuri, si cu totul alta sa tii cu dintii de ele si sa te deprimi ca nu au iesit chiar cum voiai. Ca e esential sa reusesti sa te amuzi si sa fii relaxat chiar si in situatii mai putin placute. Ca planificarea e o minune care iti permite sa faci multe lucruri, dar la fel de important e sa poti improviza. Ca vacanta cu un copil de 8 ani poate fi super misto.  In fine, cred ca vara asta ne-a invatat, poate mai mult decat altele, sa ne or...

Clasa a doua

Imagine
Dupa un weekend plin plin, în care am fugit cu trenul la munte, am mancat bun bun si scump rau la Sinaia, cu niste prieteni dragi, am urcat la Babele, am mers la Vf. Omu si apoi mai departe, pe Bucsoiu, apoi am coborat pe Valea Cerbului paaana in Busteni (dau oricand 4 ore la vale pe 6 ore la deal..really), ne-am trezit ca e luni si incepe scoala.  Din fericire, clasa a doua a fost scutita de plictiseala de a sta ”la careu” si a asculta speach de preoti si directoare, copiii intalnindu-se direct în noua lor clasa, cu Doamna. Parintii au stat pe hol, din lipsa de spatiu. Asa ca prima zi de scoala a insemnat de fapt ca am dus copilul si l-am lasat acolo 2 ore:)) Noul an incepe cu multe noutati interesante. Avem un nou ministru al Educatiei, care cred ca e prost. Nu ca ministru, ci ca om...Avem niste manuale, zapacite, de la edituri diferite, nu mai avem insa caietele auxiliare aferente acelorasi manuale...De fapt nu mai avem auxiliare deloc pentru ca noul ministru a ...

Cum am trecut noi prin prima internare

Ultima saptamana din august nu a fost una prea simpatica pentru noi. De unde planuiam sa mai bagam un munte, mare ceva pe final de vara, am ajuns sa ne petrecem 3 zile in casa si 2 in spital. Dar sa o iau cu inceputul.  Duminica trecuta Andreea s-a intors din tabara cu febra. Evident asteptam sa apara muci sau tuse, asa cum se intampla de obicei. Luni insa a continuat cu febra si au aparut dureri de burta..boon...asta e nou pentru noi. O trec pe regim, Debridat, bag si niste antitermice, all good. Luni noapte febra cat casa si diaree. Marti ne ducem la Marie Curie si cei de acolo, cand au auzit de febra si diaree ne-au trimis la Victor Babes. La spital i-au luat analize de sange si seara am dus si copro. Analizele de sange au iesit rautz spre foarte rautz asa ca dr de garda ne-a dat Ciprofloxacin. Miercuri inca se plangea de burta si avea diaree, dar am scapat de febra. Joi dimineata a facut un kk cu sange si am plecat iar la spital, unde ne-au internat. Am reluat analizele de ...

Varful Vanatarea lui Buteanu, via Cincsor

Imagine
Dupa cele doua zile anterioare la Gura Portitei, am zis sa mergem un pic si la un munte. Pentru ca ne-am trezit tarziu, am gasit o cazare destul de scumpa si nu neaparat unde voiam noi, undeva la Vistisoara, un catun, ca sat nu ii pot zice, langa Sambata de Sus. Fiind in zona, am zis sa optimizam plimbarea si sa trecem si pe la Cincsor, un sat de care tot auzisem in diverse ocazii, mai ales culinare. Asa ca am facut o rezervare pentru masa de pranz la Casa de Oaspeti Cincsor , un loc cu o poveste foarte frumoasa și cu niste poze tare apetisante pe site.  La fata locului am descoperit intr-adevar un sat transilvanean simpatic, cu o biserica fortificata mare si impunatoare, cu turnuri si gradina plina de flori, si o casa de oaspeti amenajata cu mult gust in fosta scoala din sat. Preturile la cazare si masa nu sunt  neaparat la fel de prietenoase cu buzunarul romanului, fiind probabil orientate mai ales spre strainii dornici de experiente locale si ceva sederi scurte ...

Doua zile pe la Enisala si Gura Portitei

Imagine
Nu pot sa ma plang vara asta ca nu ne-am plimbat...Ca practic am fost plecati aproape fiecare weekend si daca nu am plecat sigur am facut ceva prin Bucuresti.  Acum am profitat de liberele de pe 14 si 15 si am organizat o mini vacanta de colo colo.  Totul a inceput vineri, pe la 4, cand am plecat spre Enisala. Am tot vazut in ultimii ani poze cu vechea cetate si speram sa ajungem cumva pe acolo. S-a nimerit ca sambata si duminica sa avem in plan niste Gura Portitei, asa ca am decis sa dormim o noapte la Enisala. Am gasit o pensiune super simpatica, in sat, la vreo 3 km de cetate si ne-am umplut porbagajul de saci de dormit, cort, ciuguleli de mic dejun si haine pentru un weekend la mare. Cu toata aglomeratia de pe autostrada, la cetate am ajuns fix la apus, cand lumina se facuse rosie, cu eolienele de la Cogealac si lacul Razim pe fundal. Am parcat langa cetate si ne-am plimbat un pic pe langa ea, sa pozam ba cerul, ba zidurile. In final ne-am intors spre masina, doar...

Despre taberele Andreei

Imagine
Andreea tocmai s-a intors recent din cea de-a....nici nu mai stiu a cata tabara a ei. Si am zis sa povestesc un pic despre experienta noastra in domeniu:d Prima tabara a fost pe la 4 ani, cand a fost cu educatoarea de la gradi si colegii ei la schi, la Azuga. Schi nu prea a invatat ea atunci, dar s-a distrat super bine si s-a prins ca plecatul in diverse locuri fara mama, tata sau bunici poate fi mega fun. Noi evindent ca stateam vreo 20 de km mai incolo pregatiti sa sarim daca e ceva. Nu a fost cazul... A urmat tot la gradi o tabara de vara si inca una tot vara, pentru ca am decis ca taberele de schi sunt scumpe si aparent inutile. Vorbesc de cele organizate la gradi. Cand a inceput scoala, anul trecut, ne-am pus problema daca o trimitem vara cu colegii ei sau cu altii. Intre timp descoperisem niste oameni foarte misto, care organizeaza niste tabere foarte faine si foarte bine adaptate pe varste. Din pacate in clasa zero Andreea nu se incadra ca varsta, ei organizand tabere ...

Pe la munte, de la cabana Garofita Pietrei Craiului la Grohotis si Cerdac

Imagine
Dupa cum spuneam, intr-unul din weekendurile trecute am ajuns prin Piatra Craiului. Era un plan mai vechi, pentru ca nici eu, nici Dan nu mai bifasem vreun traseu în zona, dar asteptam sa mai creasca Andreea, sa prindem un weekend fara ploaie si sa identificam un traseu accesibil pentru ca nu m-as avanta pe creasta, unde e mai pentru profesionisti. Cand am citit la oamenii cu care merge Andreea in tabere despre excursia lor pe acolo, am decis sa ne incumetam si noi. Asa ca vineri dupa-masa, pe la 4 asa, am pornit spre Crai, cum ii spun cunoscatorii:D Pentru dormit am ales cabana Garofita Pietrei Craiului, asezata strategic, la doar 2 ore de baza crestei. Perfect. Ca sa ajungem acolo, am mers vreo 4 ore pana in Saticul de Sus, unde am lasat masina, imediat dupa hidrocentrala, si inca o ora pe jos, pe drum forestier. Zona este foarte frumoasa si drumul foarte lin, doar ca rucsacii din spate, in care aveam si mancare si saci de dormit, plus seara care se lasa, ne-au facut sa nu ne l...