Călătoriile celor trei roșii

Arhipelagul Azore, format din vreo 9 insule mari si mici, este asezat in largul Atlanticului, la vreo 2 ore de mers cu avionul din Porto si vreo ora juma estimez eu din Lisabona. Pentru mine este cea mai indepartata calatorie de pana acum si cu siguranta cea mai exotica. Practic, daca vrei o insula aproape exotica, cu temperaturi prietenoase, peisaje superbe, multe de vazut si relativ usor de ajuns, plus cu preturi simpatice la mancare, Sao Miguel, cea mai mare insula din Azore, este o solutie buna.  In plus, norocosii au sansa de a vedea balene, iar daca nu, macar delfini. Azorele sunt asezate pe traseul de migratie al mai multor specii de balene, care calatoresc pe aici in special pe perioada lunilor de iarna si primavara, dar si luna iunie e inca ok pentru a le vedea. Evident, totul tine de noroc, pentru ca cei care organizeaza excursiile nu iti pot garanta ca animalul chiar va sari din apa langa barca ta sau ca macar va scoate coada sa o vanture un pic in aer. Exista insa sans...

La 1 an, se ridica in picioare si incepea a alerge. La 4 ani facea balet. La 5 ani a testat ceva dansuri contemporane. Apoi chitara. Apoi teatru. Apoi gimnastica si streetdance. Acum este in plina faza de sport extrem, inceputa lejer in iarna, cu ceva schi pe langa partie, si continuata acum la skatepark. Initial, cand a inceput să mearga la skatepark la noi in parc in primavara, am zis ca e o toana. Ca o sa se dea pe niste rampe si apoi se juleste si se satura. Dar s-a julit, destul de mult, si s-a ridicat si s-a dat din nou. Nu au deranjat-o nici vanataile, nici faptul ca prietenii ei nu prea mergeau acolo, nici ca zona are cam 99,9% baieti. Ea se ducea, isi vedea de ale ei si venea acasa fericita.  Moment in care ne-am dat seama ca avem doua variante. Ori ii zicem sa termine cu skateparkul ca e cam periculos si ea cam mica, ori ii ofeream varianta de a invata treburile corect pentru a reduce cat putem sansele de accidentare. De fapt, varianta de a-i interzice ceva facut din...

Desi este relativ usor de ajuns la el, nush de ce, dar nu ducem prea des in Ciucas. Cred ca in ultimii 10 ani am fost de trei ori cu totul, din care de doua ori cu Andreea. Spre deosebire de alti munti, Ciucasul este destul de accesibil si celor cu copii mai mici, dar dornici de mers pe jos si cu ceva spirit de explorare. Asta pentru ca aici exista doua cabane la care ajungi cu masina si de unde pornesc diferite trasee, de 2-3 ore sau de 5-6 ore...Dupa dorinte si posibilitati. Prima data cand am ajuns cu Andreea in zona avea vreo 5 ani. Deja bifasem niste Bucegi cu ea si stiam cam cat o tin picioarele. Ne-am cazat la cabana Ciucas (singura de altfel care mai este deschisa in prezent) si de acolo am mers pana pe Vf. Ciucas. Povestea de atunci este aici.  Ca idee, noi am mers atunci pe un traseu in cerc, asa ca ne-am ocolit destul de mult. Dar exista si varianta, mai simpla, de a urcat de la cabana la varf, vreo ora jumatate, si apoi se te intorci pe acelasi drum, adica vreo ora ...

Cred ca unul dintre cele mai bune locuri pentru a evalua starea parentingului, in orice tara, este vestiarul unei sali de sport pentru copii. Acel loc mirific, unde la anumite ore se inghesuie, claie peste gramada, copii mici si mari, bunici, bone, mame si tati. Ca sa ai o perspectiva si mai clara asupra situatiei cred ca vestiarul de la inot este maximul posibil. Pentru ca, adauga peste toata agitatia inerenta schimbarii hainelor la copii mici sau medii (:d), si stresul creat de uscarea parului. Si de aici potopul... Nu cred ca am vazut in niciun alt loc asa aglomerare de greseli pe cap de copil si insotitor. Sunt: Bunici care tipa la copil si il anunta ca e un prost pentru ca nu e in stare sa isi dea ciorapii mai repede jos. Mame isterice, ofticate ca ala mic se uita pe pereti in loc sa isi traga odata costumul de inot pe el. Altele care il ameninta ca ii dau una daca nu se misca mai repede. Altele care ii cer ”sa fie si el ca ceilalti copii care uite ce repede se schimba. Tu ...

Mai e un pic si matza termina clasa a doua. Nu stiu ea, dar eu sigur abia astept sa nu mai sune ceasul la 6.45.  Daca o intreb pe ea, ce i-a placut in clasa a doua probabil va spune ”ca am descoperit skateparkul”:)). Daca ii cer sa se limiteze la partea cu invatatul, o sa zica probabil ”orele de engleza de la EKA”. Iar daca insist totusi sa bage si scoala in ecuatie, probabil va zice...hm...cam...nimic...? Apoi, probabil, va incerca sa indulceasca raspunsul si sa gaseasca ceva de care isi aduce aminte cu adevarata placere, gen o anumita ora de pictura, cursul de educatie despre sanatate facut de niste fete de la Medicina, ceva lectie la romana, ceva de la mate..bucati de materie, bucati de ore, de zile. Va include probabil in enumerare faptul ca e in clasa cu prietena ei Mariuca si ca dupa ore se vede mereu cu Simeon. Ca are teme suficiente, dar totusi reuseste sa iasa zilnic prin parc. In rest, are o lunga lista de nemultumiri, legata de materie, de teme, de colegi, de profesor...

Dupa o zi in Tulcea si una in Macin , am zis sa bifam si putina mare. Sau macar aproape mare. Asa ca am ajuns la Jurilovca, satul de unde ajungi cu barca la Gura Portitei si fara barca la lacul Razim. Pentru ca Gura Portitei am bifat-o anul trecut si oricum nu era vreme de plaja, am ramas cu lacul.  Jurilovca este un sat dragut, curat si aerisit, cu cateva case foarte frumusele daca il iei la picior. Un amestec de romani si lipoveni, localnicii au curtile pline de flori si verdeata, case si garduri albastre, iar pe la porti gasesti mereu seara scena clasica cu batranele pe bancuta. Doar ca aici multe vorbesc rusa. Pentru amatorii de peste, in sat sunt si vreo doua restaurante unde poti testa ciorba si saramura, plus icre si ceva gratare de peste. Asa ca, pentru o seara intre doua plimbari, merge si un popas in Jurilovca. La vreo 10 km de sat este cetatea Enisala, cocotata frumos pe un deal, de vazut mai ales la apus, cand lumina o face mai frumoasa decat este pe caldura teribi...