Călătoriile celor trei roșii

Era o vreme când drumurile proaste erau o emblemă a României. Oriunde te duceai, la oras sau la tară, ajungeai inevitabil în niște gropi. Și cu sigurantă încă sunt astfel de locuri. Dar situatia s-a schimbat mult, în bine, în cazul drumurilor de acces principale, ba chiar și în zone mai putin populate, printre colinele verzi din Mureș sau Sibiu. Deci, ce vezi când traversezi astăzi 10 judetele cu mașina, mergând de la București spre Timisoara, apoi Oradea, apoi Cluj, Brasov și iar București? à Cea mai mare problemă pe tot drumul ăsta de 1000 și ceva de kilometri este Valea Oltului. Într-o vineri după masă am făcut cei 40 de km până la intrarea pe autostradă la Boita în vreo oră și jumătate, stând la nenumărate semafoare pentru că se lucra.   Practic, din cele 9 ore făcute de la București la Timișoara, 1 oră a durat să iesim din București și aproape 2 ore să trecem de Valea Oltului. à De la Sibiu la Timișoara și apoi de la Cluj spre Tg.Mureș sau Sebeș, bucătile de autostradă...

 Anul asta vacanta de schi din februarie am petrecut-o la Borovets, în Bulgaria. Am avut pe lista (si rezervari) și in Serbia, la Kopaonik, dar și in Pamporovo, în Bulgaria, doar ca la primii am renuntat din lipsa de zapada suficienta, iar la ceilalti pentru ca erau mai putine partii decât la Borovets. Din poze, toate trei arata dragut, cu destul de multe partii ca sa ai ce face 3-4 zile. In final am decis in functie de vreme si numarul de telescaune:d. Borovets e o statiune destul de mic, cu 2 hoteluri mari, centrale: Rila, chiar la baza unei partii principale, și lângă gondolă. In rest, sunt multe hoteluri si pensiuni imprastiate mai aproape sau mai departe de strada principala, dar cam toate oferă shuttle gratis spre gondola.  Drumul pana acolo, cu tot cu vama, a fost 7 ore. Dar sunt si vitezi care se laudau cu 5-6 ore. Statiunea e plina de romani si englezi, bulgarii fiind cumva minoritari pe partii in saptamana in care am fost noi. Domeniul schiabil este impartit in 3 mar...

Viata unui elev de clasa a 8a este foarte interesanta. Daca ar scrie postarea fii-mea, ar folosi probabil un alt termen, în functie de zi si de cantitatea de teme.  Elevul român de clasa a 8a este un muncitor la uzină. Cel putin așa îmi imaginez eu viata în uzină. Te trezești dimineata foarte devreme, la 6.30 de exemplu, mănânci ceva, pleci uneori pe întuneric încă spre școală, unde petreci 6-7 ore (8 în cazul Andreei căci are și masă de prânz) și revii grăbit acasă. Aici probabil că angajatul român clasic ar termina cu munca și s-ar așeza pe canapea cu o bere/pahar de vin în mână.  Nu și elevul român. El își ia o pauză de gustare și apoi intră în tura 2: teme sau meditatii. Sau și teme și meditatii, depinde de zi. Tura aceasta se termină în cazul nostru pe la 19-19.30, când, după circa 9-10 ore de muncă si ceva pauze rătăcite, tânărul de 13-14 ani poate considera că si-a terminat treaba pe ziua aia. În mod ideal la 21.30 se culcă, fericit că mâine o poate lua de la capăt, la ...

Există un moment în viața oricărui părinte când ajunge în punctul în care se transformă din actor în simplu martor la multe dintre experiențele propriului copil. Văd uneori părinți interacționând cu copii mici în parc, pe stradă sau la restaurante și îmi amintesc cât de ușor era atunci să intervii și să rezolvi necazurile celui mic. Chiar dacă și la vârste mici e recomandat să nu sari ca un arc la orice întâmplare, se întâmplă totuși de multe ori să fie nevoie de implicarea unui adult. Când copilul cade și se lovește tare, când e împins, când apar țipete și scandaluri pe tobogan, când e ora de plecare dar el mai vrea un pic la joacă, când prietenul nu vrea să dea jucăria, când e obosit, când îi e foame, etc. Uneori disputele se rezolvă între pici, dar alteori era nevoie de un mic ajutor din partea unui adult. Adolescența este însă momentul în care intervențiile unui părinte se reduc substantial, limitate la situațiile cu adevărat grave. În rest, devii încet-încet spectator, de multe or...

Viața în clasa a opta este foarte complicată, din multe puncte de vedere, dar cred că una dintre cele mai mari plângeri la noi în casă este legată de lipsa timpului. Cele 24 de ore parcă s-au contractat sau trec prin ceva proces ciudat de dizolvare care face ca la finalul zilei să se lase cu mari supărări că, din nou, timpul s-a terminat. Și adevărul este că așa e.... Ziua Andreei începe dimineața, la 6.30, continuă cu 6-7 ore la școală, până la 16.00, apoi meditații sau teme, până pe la 19-19.30, apoi masa de seară și culcat la ora 21-21.30, pentru că a doua zi o luăm de la capăt. Așa că momentele în care poate sta ea cu ea, singură, făcând doar ce vrea sunt extrem de reduse și nici măcar zilnice. Ceea ce face ca masa de seară să fie singurul moment din zi când reușim să stăm toți trei împreună. Uneori, adolescentul are un nor de furtună deasupra capului și discuțiile sunt limitate la întrebări de genul "mănânci asta?", "te-ai saturat?", "ești ok?", iar r...

”Sephora kids” este ultima nebunie generata de instagram și youtube, platforme unde o gramada de copile de 9-10 ani au propriile canale in care prezinta, testeaza si promoveaza produse cosmetice, de cele mai multe ori destinate adultilor. Ceea ce parea o chestie amuzanta cand eram noi mici si furam Farmecul mamei si rujurile (la parfum mi-era frica sa ma bag:d) ca sa ne prefacem in oglinda ca suntem mari a devenit in ultimii ani un fenomen la limita sigurantei. Chiar daca in România trendul nu a ajuns incă la nivelul din SUA, este evident ca el nu ne ocoleste, fiecare vizita la Sephora fiind o dovada ca locul este plin mai ales de adolescenti si chiar copii mai mici, adusi de propriile mame sa isi cumpere diverse produse cosmetice, în cosul de cumpărături ajungând inclusiv concealere, fond de ten sau creme anti-aging. Este un trend sustinut puternic de marketing, de canalele de youtube si de presiunea anturajului, caci poate fi extrem de amuzant sa mergi la Sephora cu prietenele si sa ...

Intotdeauna, traditional, finalul de an te indeamna la concluzii si rezolutii. E un fel de presiune sa zici cum a fost si sa faci planuri pentru ce vine. Sa tragi linie si sa decizi ca anul urmator vei fi mai bun, mai frumos, vei merge mai des la sala, vei manca doar chestii sanatoase, nu vei tipa niciodata la copil, te vei enerva mai rar in discutiile cu parintii, te vei vedea mai des cu prietenii, etc. O gramada de oameni in jurul tau se reinventeaza. Asa ca trebuie sa faci si tu ceva. Sa schimbi ceva la tine, sa evoluezi. Macar sa te vopsesti, sa faci ceva cu ridurile, sa citesti macar o carte de dezvoltare personala.  Dar ca sa citez un clasic, nu stiu altii cum sunt, dar eu o sa zic pas la toate astea. Mi-am propus si in trecut sa merg mai des la sala, sa imi cumpar creme mai scumpe, sa citesc mai mult, mai inteligent, sa fac mancare de casa mai des, sa nu ma mai enervez pe prostii, sa invat ceva nou...Doar pentru ca la final de an sa ma simt prost ca nu am realizat mai nimic ...

Viena este genul de oras care poate fi vizitat in orice anotimp si pe orice vreme, caci cu siguranta va avea ceva de oferit pentru fiecare. Fosta capitala imperiala, orasul poarta inca ceva din aerul impozant al imperiului austro-ungar si din luxul familiei habsburgice. Astazi, Viena este totusi o combinatie de culturi. Cladirile luxoase ale secolului trecut ascund la parter mici cafenele sau trattorii, magazine de bijuterii dar si supermarketuri de cartier. Pe strada, trasurile care se strecoara din loc in loc printre masini amintesc poate de trecut, dar nenumaratele Tesla arata ca Austria e puternic ancorata in prezent. Ocolita de tumultul istoric care a afectat regiunea in ultimul secol, Viena a avut sansa de a putea sa isi pastreze arhitectura aproape neatinsa, asa ca vechile palate si resedinte ale familiei imperiale si ale altor nobili raman astazi deschise turistilor sub forma de muzee. Complexul Hofburg, fostul palat al dinastiei Habsburg, resedinta de vara de la Schönbrunn, ca...