Călătoriile celor trei roșii

Am primit zilele trecute un raport de evaluare de la EKA, cursurile de engleza la care merge Andreea. Nu e primul, am mai primit si anul trecut, la final de semestru, la final de an, dupa un anumit numar de ore. Raportul arata cam pe unde e matza la scris, citit, vorbit, cu detalii privind plusurile, lucrurile la care mai trebuie lucrat, sfaturi cum sa abordezi tu ca parinte anumite lectii. La final este si concluzia profei, o tipa foarte misto in cazul nostru.  Este o evaluare care te ajuta enorm sa iti dau seama cam pe unde e, daca evaluarea ta subiectiva are legatura cu realitatea mai obiectiva observata de un profesor. Arata in plus ca omul ala care ii preda copilului tau a ajuns sa il cunoasca intr-un grad care sa-i permita o evaluare individuala, nu doar a grupei. Si mi-am dat seama ca ceva similar ar fi extrem de benefic si la scoala. Ca macar la final de semestru sa primim niste evaluari de la invatatoare, in care sa afli cam pe unde crede ea ca se situeaza el, la ce a...

Am fost recent la un curs de parenting:d. Primul. In fine, nu a fost chiar de parenting, ci mai mult spre psihoblabla, dar relativ interesant. Am ajuns acolo cumva fortati de imprejurari, de la cursul de teatru al Andreei, si foarte circumspecti. Pe parcursul celor 3 ore juma, am oscilat intre amuzament, interes si plictiseala. Concluzia cursului a fost ca toti caram niste bagaje formate din reguli si obiceiuri venite de la strabunici prin bunici si apoi prin parinti, cutume de la 1800 continuate si promovate in 1900 si apoi in anii 2000...Si toate astea ne incarca, ne sugruma, ne ingradesc libertatea de miscare si de gandire, ne produc nervi, rabufniri si frustrari, certuri intre bunici si parinti, intre parinti si copii. Asa ca ar trebui sa renuntam la bagajele astea sau la cea mai mare parte din ele, sa ne facem propriile reguli cu proprii copii si sa ne intelegem mai bine parintii si de unde vin ideile lor. Concluzia mea a fost ca totusi nu car un bagaj prea mare...cred ca nu...

Cred ca este destul de evident pentru cei care vin pe aici ca una dintre activitatile noastre preferate este sa calatorim. Incercam sa facem asta cat mai des, cat mai variat, dar fara sa sarim cu cheltuielile la cote care nu ne tin. Ca sa reusim ambele lucruri cat mai bine, este absolut necesar sa ne organizam din timp.  Partea asta cu organizarea este considerata ingrozitoare pentru unii, dar mie imi place. Asa ca la noi in casa, eu ma ocup de ales destinatii, avion, cazare, evaluat trasee posibile in zona, calculat perioada... Evident, destinatia si durata concediului difera in functie de varsta Andreei.  Intre 1 si 5 ani am ales ca destinatie de concediu de vara Bulgaria (doar la 1 an) si Grecia (Sithonia si  Zakynthos ), iar drumurile le-am facut cu masina.  De la 6 ani incolo ne-am incumetat spre destinatii mai indepartate si mai putin stationare, asa ca am mers in Provence, Normandia si cu iahtul prin insulele grecesti. Aici am ales ori varianta cu avi...

In ultimele saptamani, ajutati de vacanta, frig, weekenduri si raceli, am tot bifat diverse activitati indoor, mai ales filme si teatru. Aveam o lista cu chestii pe care doream sa le vad, eu sau Andreea, si am incercat sa bifam de acolo. Deocamdata, mai astept Ripple in TIme, dar eu am citit deja cartea asa ca nu mai am o curiozitate asa mare mare... Dar, ce am vazut si ne-a placut: Micul Print, la Teatrul de Comedie - cu Dorina Chiriac.  Este o piesa foarte frumos cosntruita, fidela textului, dar creativ realizata, combinand subtil momentele de ras cu cele mai sensibile. In plus, muzica Adei Milea s-a potrivit perfect. Copiii poate nu inteleg mereu toate vorbele din text, dar piesa a fost foarte frumoasa si povestea in sine este superba, iar personajele foarte clar creionate. Recomand! O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii, la TNB Am vazut piesa acu cateva luni, dar mi-a ramas la inima si pentru ca inca se joaca am zis sa o mai recomand o data. Este...

N-am mai scris de ceva vreme pe aici, in primul rand pentru ca nu am avut idei.. Viata noastra se imparte intre scoala, weekend si serviciu, ceea ce e absolut normal, dar nu creeaza mari oportunitati de povesti pe aici. Intr-o vreme mi-am propus sa scriu zilnic, sau macar saptamanal, asa ca exercitiu, dar nu mi-a iesit. In ultimul an, mi-a venit de multe ori sa scriu despre scoala, dar practic as fi redundanta si cred ca subiectul e asa fumat si intors pe toate partile ca nu as putea sa aduc nimic nou. Dupa 3 ani de scoala m-am prins si eu ca lucrurile sunt cum sunt si nu se vor schimba pentru mine si inca 3-4 ametiti. In acelasi timp cred ca peste 10-20 de ani va conta mai putin ce au memorat la scoala romaneasca a anului 2018 si mai mult capacitatea de a invata continuu, de a se adapta la joburi necunoscute, de a improviza, de a crea si a folosi aplicat informatiile pe care le au. Fuga dupa cel mai bun profesor si cea mai buna scoala mi se pare gresita in multe cazuri si inuti...

Educatia, acest subiect datator de emotii, idei si frustrari. Am invatat in ultimii ani ca ce se intampla la noi nu e ce trebuie. Cu asta ne-am lamurit. Metoda, programa, structura orele nu au nimic de-a face cu secolul in care traim. Au fost probabil potrivite acum 100 de ani, chiar si acum 50 sau 30 de ani, dar lumea in care traim s-a schimbat radical in ultimele trei decenii si sistemul de invatamant a ramas in urma.  Programa romaneasca este stufoasa si incearca sa bage in capul copiilor cantitati impresionante de informatii, nelegate intre ele, reusind doar sa oboseasca, sa frustreze si in final sa indeparteze un numar la fel de impresionant de copii de scoala. Atunci cand zilnic ai senzatia ca la scoala ti se da prea mult, prea greu, prea plictisitor, cand acasa reiei acelasi model, in final iti bagi picioarele. Nu vorbesc de clasa a doua, ci de anii de scoala in general.  Programa e invechita, include idei, carti, texte, exercitii fara nicio legatura cu realitatea ...

Anul trecut am testat in premiera schiatul in Italia, i n Dolomiti , si pentru ca ne-a placut foarte foarte mult am decis sa revenim si in 2018, dar in alta zona. Dupa investigatii si intrebari, am ales Cervinia, o zona aflata la granita cu Elvetia, la poalele Matterhorn-ului, unul dintre cele mai inalte varfuri din Alpi.  In alegerea noastra a contat mult si faptul ca puteam ajunge relativ usor in zona si la preturi ok. Am luat bilete de avion la Ryanair, pana la Milano, si de acolo am inchiriat o masina. De la Milano Malpensa pana in Valtournenche (localitatea in care am stat) am facut circa 2 ore, din care cea mai mare parte pe autostrada.  Variante de cazare in zona sunt multe, mai ales in Breuil-Cervinia, statiune aflata la circa 2000 de metri inaltime, inconjurata de zeci de partii si care in plus ofera acces spre Zermatt si partiile de pe partea elvetiana.  Noi am optat pana la urma pentru un apartament in Valtournenche, o localitate mai mica, cu vreo 9 km m...

Nu mai stiu daca mi-am facut vreodata planuri in noaptea de Revelion? De la un punct incolo mi-am dat seama ca planurile sunt bune, dar si mai bine e sa fii constient ca ele se pot duce naibii intr-o clipa sau ca alt plan aparut deodata ar putea fi mai bun. Asa ca nu am mai facut liste, nici planuri, nici n-am stat sa bifez ce a iesit si ce nu. La final de an imi place sa ma uit in urma si sa simt cum a fost anul ce tocmai se termina? Cand ma gandesc la el e ca atunci cand mananci prajitura preferata fix cand ti-e foame, cand bagi nasul intr-o sticla de parfum si stii ca aia cautai, ca atunci cand ajungi prima data pe an la mare si stii ca e un pic "acasa" acolo, cand cobori din avion intr-un aeroport nou, cand e dimineata dar cald si stii ca o sa fie o zi buna, cand ajungi pe o partie si e fix cum ti-ai dorit...? Sau te uiti in urma si ti-e frig, cand tu ti-ai dori sa fie cald, si abia astepti sa se termine odata cu 31 decembrie si sa inceapa ceva nou? Ma uit in urm...

Mos Craciun a venit si anul acesta pe la noi, in varianta ”noi suntem Mos Craciun”, pentru ca Andreea a decis ca nu exista un mos cu barba care aduce cadouri pe geam, ci multi spiridusi care cumpara, impacheteaza si scriu biletele cu numele destinatarului, apoi pun cutiile sub brad si topaie veseli cand ceilalti le desfac.  Ca in fiecare an, am petrecut zilele acestea intre cei dragi, mici si mari, cu bunatati si agitatie, cu plimbari prin parc cu burtile pline, cu strans jucarii, imprastiat jucarii, vazut filme si citit.  Pentru ca mai nou avem in casa un Playstation si un Nintendo (temporar), Andreea a alergat usor bezmetica intre Lego si jocurile video, plangandu-se ca nu ajunge timpul :))  Cumva, ne-am facut timp si de mers la noul Star Wars, care ne-a placut, asa ca acum facem pronosticuri despre continuarea lui, iar Andreea construieste nave din lego, dotate cu luptatori si roboti, dintre care unii par elfi si figurine de minecraft :)) Mai e putin din anul ...

Ce luam copilului de Craciun? Sau de ziua lui. Aceasta dilema existentiala a fiecarui parinte. Nu mai zic de prieteni, bunici si alte rude care fie cer idei, fie ofera bani, fie iau ceva safe, gen Lego daca stiu ca ala micu e pasionat de lego:d..Dar noi, parintii, noi ce luam?  Intotdeauna am incercat sa combin dorintele ei cu ideile mele. Sa inserez printre cadouri si chestii care mie mi s-au parut potrivite la varsta respectiva. Din fericire, de cele mai multe ori, alegerile au fost usor de facut: lego, carti, anumite jocuri, crafturi. De exemplu, de vreo 3 ani nu mai iesim din lumea lego.  De variatie am mai luat uneori Geomag. In ultimul an am trecut si pe la zona de boardgames, gen Catan, Monopoly, ceva cu Harry Potter, Dixit, Timeline si Storyline. Toate sunt foarte faine si ne mai apuca uneori seara sa ne jucam.  Carti nu mai iau de Craciunul asta pentru ca avem atat de multe luate si inca necitite, ca mai stau un pic. Va recomand insa:  Povesti de...