Călătoriile celor trei roșii

Cred ca unul dintre cele mai bune locuri pentru a evalua starea parentingului, in orice tara, este vestiarul unei sali de sport pentru copii. Acel loc mirific, unde la anumite ore se inghesuie, claie peste gramada, copii mici si mari, bunici, bone, mame si tati. Ca sa ai o perspectiva si mai clara asupra situatiei cred ca vestiarul de la inot este maximul posibil. Pentru ca, adauga peste toata agitatia inerenta schimbarii hainelor la copii mici sau medii (:d), si stresul creat de uscarea parului. Si de aici potopul... Nu cred ca am vazut in niciun alt loc asa aglomerare de greseli pe cap de copil si insotitor. Sunt: Bunici care tipa la copil si il anunta ca e un prost pentru ca nu e in stare sa isi dea ciorapii mai repede jos. Mame isterice, ofticate ca ala mic se uita pe pereti in loc sa isi traga odata costumul de inot pe el. Altele care il ameninta ca ii dau una daca nu se misca mai repede. Altele care ii cer ”sa fie si el ca ceilalti copii care uite ce repede se schimba. Tu ...

Mai e un pic si matza termina clasa a doua. Nu stiu ea, dar eu sigur abia astept sa nu mai sune ceasul la 6.45.  Daca o intreb pe ea, ce i-a placut in clasa a doua probabil va spune ”ca am descoperit skateparkul”:)). Daca ii cer sa se limiteze la partea cu invatatul, o sa zica probabil ”orele de engleza de la EKA”. Iar daca insist totusi sa bage si scoala in ecuatie, probabil va zice...hm...cam...nimic...? Apoi, probabil, va incerca sa indulceasca raspunsul si sa gaseasca ceva de care isi aduce aminte cu adevarata placere, gen o anumita ora de pictura, cursul de educatie despre sanatate facut de niste fete de la Medicina, ceva lectie la romana, ceva de la mate..bucati de materie, bucati de ore, de zile. Va include probabil in enumerare faptul ca e in clasa cu prietena ei Mariuca si ca dupa ore se vede mereu cu Simeon. Ca are teme suficiente, dar totusi reuseste sa iasa zilnic prin parc. In rest, are o lunga lista de nemultumiri, legata de materie, de teme, de colegi, de profesor...

Dupa o zi in Tulcea si una in Macin , am zis sa bifam si putina mare. Sau macar aproape mare. Asa ca am ajuns la Jurilovca, satul de unde ajungi cu barca la Gura Portitei si fara barca la lacul Razim. Pentru ca Gura Portitei am bifat-o anul trecut si oricum nu era vreme de plaja, am ramas cu lacul.  Jurilovca este un sat dragut, curat si aerisit, cu cateva case foarte frumusele daca il iei la picior. Un amestec de romani si lipoveni, localnicii au curtile pline de flori si verdeata, case si garduri albastre, iar pe la porti gasesti mereu seara scena clasica cu batranele pe bancuta. Doar ca aici multe vorbesc rusa. Pentru amatorii de peste, in sat sunt si vreo doua restaurante unde poti testa ciorba si saramura, plus icre si ceva gratare de peste. Asa ca, pentru o seara intre doua plimbari, merge si un popas in Jurilovca. La vreo 10 km de sat este cetatea Enisala, cocotata frumos pe un deal, de vazut mai ales la apus, cand lumina o face mai frumoasa decat este pe caldura teribi...

Hai ca in sfarsit ne-am urnit si noi din loc. Dupa o pauza lunguta, intre schi si altele, am pornit zilele trecute, cu ocazia minivacantei de 1 Mai spre Dobrogea. Zona o stiam oarecum din alte deplasari spre mare si delta, dar de data aceasta am pornit chititi sa urcam in Macin. Pentru a evita o noapte friguroasa la cort, am decis sa ne cazam in prima zi la Tulcea, intr-un hotel pe care nu il recomand pentru ca nu am dormit deloc acolo, din cauza de botez cu uraturi...In fine, Tulcea in sine nu are nici el mare lucru de vazut, in afara de faleza cam trista si Muzeul Deltei, pe care l-am vazut cu alta ocazie si il recomand. In rest, se paote urca pana la Monument si ai o panorama frumoasa asupra orasului. IN rest, n-am descoperit nimic de facut...Faleza e cam darapanata si ea din pacate, cu ceva cladiri abandonate si altele in mare nevoie de renovare si vopsit, ceva dughene cu chiciosenii si vreo 2 restaurante mai rasarite. Una peste alta, cel mai interesant lucru a fost sa ne uitam ...

In ultima vreme, de cand cu primavara asta intarziata, Andreea isi imparte timpul liber intre placa, role, catarat in copac si ceva activitati conexe cu prietenii. In weekend, trebuie neaparat sa mergem in parc la ”rampe”, un loc cu tot felul de gropi si chestii amenajate pentru trickuri cu biciclete si role, plin de obicei de baieti, majoritatea mai mari.. E, si printre gastile astea de baieti pe bicle si role se arunca si fiimea.. Chiar daca nu sunt 100% confortabila cu felul in care se da, sunt super mandra de curajul si mai ales perseverenta de care da dovada atunci cand e vorba de un sport preferat. Fiecare truc reusit vine dupa momente de teama, de stat pe margine, de studiat cum fac ceilalti, de evaluare, de renuntare, de revenire, de asumare a riscului, aruncat in gol, uneori cazut, dar pana la urma reusit. Fiecare reusita este un motiv de mandrie pentru ea, de incredere in propriile forte. E o lectie pe care nu as putea sa i-o predau niciodata mai bine. Este lupta ei, efortul...

Am primit zilele trecute un raport de evaluare de la EKA, cursurile de engleza la care merge Andreea. Nu e primul, am mai primit si anul trecut, la final de semestru, la final de an, dupa un anumit numar de ore. Raportul arata cam pe unde e matza la scris, citit, vorbit, cu detalii privind plusurile, lucrurile la care mai trebuie lucrat, sfaturi cum sa abordezi tu ca parinte anumite lectii. La final este si concluzia profei, o tipa foarte misto in cazul nostru.  Este o evaluare care te ajuta enorm sa iti dau seama cam pe unde e, daca evaluarea ta subiectiva are legatura cu realitatea mai obiectiva observata de un profesor. Arata in plus ca omul ala care ii preda copilului tau a ajuns sa il cunoasca intr-un grad care sa-i permita o evaluare individuala, nu doar a grupei. Si mi-am dat seama ca ceva similar ar fi extrem de benefic si la scoala. Ca macar la final de semestru sa primim niste evaluari de la invatatoare, in care sa afli cam pe unde crede ea ca se situeaza el, la ce a...

Am fost recent la un curs de parenting:d. Primul. In fine, nu a fost chiar de parenting, ci mai mult spre psihoblabla, dar relativ interesant. Am ajuns acolo cumva fortati de imprejurari, de la cursul de teatru al Andreei, si foarte circumspecti. Pe parcursul celor 3 ore juma, am oscilat intre amuzament, interes si plictiseala. Concluzia cursului a fost ca toti caram niste bagaje formate din reguli si obiceiuri venite de la strabunici prin bunici si apoi prin parinti, cutume de la 1800 continuate si promovate in 1900 si apoi in anii 2000...Si toate astea ne incarca, ne sugruma, ne ingradesc libertatea de miscare si de gandire, ne produc nervi, rabufniri si frustrari, certuri intre bunici si parinti, intre parinti si copii. Asa ca ar trebui sa renuntam la bagajele astea sau la cea mai mare parte din ele, sa ne facem propriile reguli cu proprii copii si sa ne intelegem mai bine parintii si de unde vin ideile lor. Concluzia mea a fost ca totusi nu car un bagaj prea mare...cred ca nu...

Cred ca este destul de evident pentru cei care vin pe aici ca una dintre activitatile noastre preferate este sa calatorim. Incercam sa facem asta cat mai des, cat mai variat, dar fara sa sarim cu cheltuielile la cote care nu ne tin. Ca sa reusim ambele lucruri cat mai bine, este absolut necesar sa ne organizam din timp.  Partea asta cu organizarea este considerata ingrozitoare pentru unii, dar mie imi place. Asa ca la noi in casa, eu ma ocup de ales destinatii, avion, cazare, evaluat trasee posibile in zona, calculat perioada... Evident, destinatia si durata concediului difera in functie de varsta Andreei.  Intre 1 si 5 ani am ales ca destinatie de concediu de vara Bulgaria (doar la 1 an) si Grecia (Sithonia si  Zakynthos ), iar drumurile le-am facut cu masina.  De la 6 ani incolo ne-am incumetat spre destinatii mai indepartate si mai putin stationare, asa ca am mers in Provence, Normandia si cu iahtul prin insulele grecesti. Aici am ales ori varianta cu avi...

In ultimele saptamani, ajutati de vacanta, frig, weekenduri si raceli, am tot bifat diverse activitati indoor, mai ales filme si teatru. Aveam o lista cu chestii pe care doream sa le vad, eu sau Andreea, si am incercat sa bifam de acolo. Deocamdata, mai astept Ripple in TIme, dar eu am citit deja cartea asa ca nu mai am o curiozitate asa mare mare... Dar, ce am vazut si ne-a placut: Micul Print, la Teatrul de Comedie - cu Dorina Chiriac.  Este o piesa foarte frumos cosntruita, fidela textului, dar creativ realizata, combinand subtil momentele de ras cu cele mai sensibile. In plus, muzica Adei Milea s-a potrivit perfect. Copiii poate nu inteleg mereu toate vorbele din text, dar piesa a fost foarte frumoasa si povestea in sine este superba, iar personajele foarte clar creionate. Recomand! O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii, la TNB Am vazut piesa acu cateva luni, dar mi-a ramas la inima si pentru ca inca se joaca am zis sa o mai recomand o data. Este...

N-am mai scris de ceva vreme pe aici, in primul rand pentru ca nu am avut idei.. Viata noastra se imparte intre scoala, weekend si serviciu, ceea ce e absolut normal, dar nu creeaza mari oportunitati de povesti pe aici. Intr-o vreme mi-am propus sa scriu zilnic, sau macar saptamanal, asa ca exercitiu, dar nu mi-a iesit. In ultimul an, mi-a venit de multe ori sa scriu despre scoala, dar practic as fi redundanta si cred ca subiectul e asa fumat si intors pe toate partile ca nu as putea sa aduc nimic nou. Dupa 3 ani de scoala m-am prins si eu ca lucrurile sunt cum sunt si nu se vor schimba pentru mine si inca 3-4 ametiti. In acelasi timp cred ca peste 10-20 de ani va conta mai putin ce au memorat la scoala romaneasca a anului 2018 si mai mult capacitatea de a invata continuu, de a se adapta la joburi necunoscute, de a improviza, de a crea si a folosi aplicat informatiile pe care le au. Fuga dupa cel mai bun profesor si cea mai buna scoala mi se pare gresita in multe cazuri si inuti...